Rezumat
Studiul descrie metoda prin care o campanie integrată, formată din articole în presa online, steaguri stradale și postări pe rețelele sociale, aplică Regulamentul (UE) 2024/900 privind transparența și vizarea unui public-țintă în publicitatea politică, aplicabil de la 10 octombrie 2025. Întrebarea de la care pornește este cum se transformă obligațiile regulamentului (calificarea mesajului, declarația sponsorului, eticheta, notificarea privind transparența, păstrarea evidențelor, limitele vizării unui public-țintă) în pași de lucru verificabili pe fiecare canal. Metoda are opt etape, de la calificarea fiecărui material până la corectarea informațiilor și publicarea în registrul european. Studiul nu raportează rezultate de client, nu descrie campanii reale și nu constituie consultanță juridică. Propune indicatori de conformitate, fiecare cu metoda și limitele lui, și nu promite efecte electorale, pe care literatura le arată mici.
1. Întrebarea de cercetare și unitatea de analiză
În tradiția metodologică a studiului de caz formulată de Robert K. Yin, un studiu își delimitează explicit întrebarea de cercetare și unitatea de analiză [1]. Întrebarea acestui studiu, al douăzecilea din seria „Studii de caz”, este următoarea: cum aplică o campanie politică integrată, care folosește simultan presa online, publicitatea stradală și rețelele sociale, obligațiile de transparență și regulile privind vizarea unui public-țintă din Regulamentul (UE) 2024/900, astfel încât fiecare material să poată fi identificat ca publicitate politică, să indice cine l-a plătit și să poată fi verificat ulterior?
Unitatea de analiză este procedura de conformitate a campaniei, nu un candidat sau o campanie anume. Studiul este un studiu de metodă: descrie procedura propusă de autor [2], o raportează la textul regulamentului și la surse internaționale și propune indicatori. Nu conține date de client și nu oferă estimări de efect sau de cost. Verificarea surselor a fost făcută la 3 noiembrie 2026.
Studiul continuă, fără să o repete, analiza din studiul anterior al seriei despre marketingul politic integrat la nivel local, care trata notorietatea unui candidat și menționa regulamentul doar ca reper [5]. Aici întrebarea este cum se documentează și se etichetează fiecare material, indiferent de mesaj.
Potrivit ekogroup.ro, serviciul de marketing politic al EKO GROUP cuprinde articole și postări distribuite în rețea și steaguri amplasate în circumscripție, pe niveluri local, regional și național [3]. Potrivit paginii „Presă” a platformei EkoPress.ro, articolele standard sunt marcate „Publicitate” pe site-ul care le găzduiește [4]. Aceste informații sunt autodeclarate și nu au fost verificate independent în cadrul studiului.
2. Contextul internațional
Foto: Jonas Horsch / Pexels
2.1. Regulamentul și calendarul aplicării
Regulamentul (UE) 2024/900 al Parlamentului European și al Consiliului a fost adoptat la Strasbourg, la 13 martie 2024, și a fost publicat în Jurnalul Oficial la 20 martie 2024 [6]. Potrivit art. 30 alin. (2), regulamentul se aplică de la 10 octombrie 2025, cu excepția art. 3 și a art. 5 alin. (1), aplicabile de la intrarea lui în vigoare [6]. Regulamentul este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre [6].
Potrivit art. 2 alin. (1), regulamentul se aplică publicității politice difuzate în Uniune sau adresate cetățenilor Uniunii, „indiferent de mijloacele utilizate” [6]. Pagina Comisiei Europene precizează că regulamentul se aplică publicității politice online și offline, la nivel european, național și local [7]. Pentru o campanie integrată, aceleași obligații de bază privesc, așadar, articolul din presa online, steagul de pe stâlp și postarea. Potrivit art. 2 alin. (2), regulamentul nu afectează normele naționale privind organizarea, finanțarea și desfășurarea campaniilor [6]: el se adaugă legislației electorale naționale, nu o înlocuiește.
2.2. Ce este publicitatea politică în sensul regulamentului
Art. 3 pct. 2 definește publicitatea politică drept pregătirea, plasarea, promovarea, publicarea, distribuirea sau difuzarea, prin orice mijloace, a unui mesaj, în mod normal în schimbul unei remunerații sau prin activități interne ori ca parte a unei campanii de publicitate politică, fie de către un actor politic, pentru acesta sau în numele lui (cu excepția mesajelor de natură pur privată sau pur comercială), fie atunci când mesajul este de natură și este conceput să influențeze rezultatul unor alegeri sau al unui referendum, un comportament de vot sau un proces legislativ ori de reglementare [6].
Pentru presă contează art. 1 alin. (2): opiniile politice și alte conținuturi supuse responsabilității editoriale nu sunt publicitate politică decât dacă există o plată anume sau o altă remunerație din partea unor terți pentru publicarea lor [6]. Potrivit art. 1 alin. (3), nici opiniile politice exprimate cu titlu personal nu sunt publicitate politică [6]. Art. 8 alin. (1) enumeră criteriile după care se judecă un mesaj: conținutul, sponsorul, limbajul, contextul, mijloacele de difuzare, publicul-țintă și obiectivul [6].
2.3. Actele de punere în aplicare și orientările Comisiei
Art. 11 alin. (4) și art. 12 alin. (7) au cerut Comisiei acte de punere în aplicare privind formatul etichetelor și al notificării privind transparența, adaptate inclusiv presei tipărite și publicității offline [6]. Potrivit paginii Comisiei, actul privind etichetele și notificările a fost adoptat la 9 iulie 2025 (pagina trimite la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/1410), orientările pentru sponsori, furnizori și editori au fost publicate în octombrie 2025, actul privind registrul european al materialelor publicitare politice online a fost adoptat la 9 aprilie 2026, iar o versiune pilot a registrului a fost lansată la 12 octombrie 2026 [7]. Aceste texte nu au fost citite în cadrul studiului, așa că formatul concret al etichetelor nu este descris aici.
2.4. Reacția marilor platforme
Google a anunțat, la 14 noiembrie 2024, că va înceta să difuzeze publicitate politică în UE înainte de aplicarea regulamentului și că promovările politice plătite care se încadrează în definiția lui nu vor mai fi permise pe YouTube în UE [9]. Meta a anunțat, la 25 iulie 2025, că din octombrie 2025 nu va mai permite în UE reclame politice, electorale și pe teme sociale, invocând cerințe pe care le consideră inaplicabile și incertitudini juridice; actualizarea din 6 octombrie 2025 precizează că astfel de reclame nu mai pot fi difuzate în UE [8]. Ambele sunt poziții ale companiilor. Pe aceste platforme, componenta de rețele sociale a unei campanii se rezumă, așadar, la conținut neplătit.
2.5. Problema pe care regulamentul o adresează
Raportul publicat în 2020 de International IDEA despre publicitatea politică online și microtargetare descrie un deficit de responsabilitate, creat prin folosirea netransparentă a unor volume mari de date personale și prin livrarea de mesaje diferite către publicuri diferite [10]. Regulamentul răspunde prin transparența fiecărui material (art. 11-12) și prin condiții stricte pentru vizarea pe baza datelor personale (art. 18-19) [6].
2.6. De ce studiul nu promite efecte electorale
Literatura experimentală arată efecte persuasive mici ale publicității politice. Meta-analiza lui Kalla și Broockman, publicată în American Political Science Review, concluzionează, potrivit rezumatului autorilor, că cea mai bună estimare a efectului persuasiv al contactului de campanie în alegerile generale din Statele Unite este zero, cu excepții rare, iar persuasiunea timpurie se estompează [11]. Coppock, Hill și Vavreck, în Science Advances, raportează, potrivit rezumatului, efecte medii mici ale reclamelor politice asupra favorabilității candidatului și asupra votului, fără diferențe importante după expeditor, partizanatul destinatarului, tipul de conținut sau context [12]. Ambele surse privesc Statele Unite. Studiul tratează conformitatea ca pe o condiție pentru ca o campanie să poată fi difuzată și verificată, nu ca pe un mijloc de a câștiga voturi.
3. Metoda EKO pas cu pas
Foto: Element5 Digital / Pexels
Metoda, propusă de autor [2] pe baza regulamentului, are opt etape și se aplică fiecărui material, nu campaniei în ansamblu. Rolurile sunt cele din regulament: sponsorul, la cererea căruia sau în numele căruia este difuzat materialul (art. 3 pct. 10), furnizorul de servicii de publicitate politică și editorul, adică furnizorul care publică sau difuzează materialul (art. 3 pct. 6 și 13) [6]. Aceeași organizație poate avea roluri diferite pe canale diferite, iar metoda le notează separat.
3.1. Calificarea fiecărui material
Prima etapă stabilește dacă fiecare material este publicitate politică, prin trei întrebări: este mesajul difuzat de un actor politic, pentru el sau în numele lui, în sensul art. 3 pct. 4; dacă nu, este mesajul de natură și conceput să influențeze alegeri, un referendum, un comportament de vot sau un proces legislativ ori de reglementare, judecat după criteriile art. 8 alin. (1); se încadrează materialul într-una dintre excepții, de pildă conținut editorial fără plată din partea unor terți (art. 1 alin. (2)) sau opinie exprimată cu titlu personal (art. 1 alin. (3)) [6].
Răspunsul se scrie în registru, cu motivarea. Cazurile incerte se trimit juristului campaniei și se analizează pe baza orientărilor Comisiei [7], nu se rezolvă prin presupunerea că materialul nu este publicitate politică. Implicit, orice articol plătit, steag sau postare promovată contra cost care privesc un actor politic ori o temă electorală sunt tratate ca publicitate politică.
3.2. Declarația sponsorului și contractul
A doua etapă fixează responsabilitățile în scris. Potrivit art. 7 alin. (1), furnizorul le cere sponsorilor să declare dacă serviciul este de publicitate politică și dacă îndeplinesc cerințele art. 5 alin. (2), iar sponsorii răspund pentru acuratețea declarației [6]. Potrivit art. 7 alin. (2), contractul obligă sponsorul să furnizeze declarația și informațiile necesare pentru evidențe, etichetă și notificare [6].
Art. 5 alin. (2) adaugă o regulă de calendar: în ultimele trei luni dinaintea unui scrutin, serviciile de publicitate politică referitoare la el se furnizează numai sponsorilor care se declară cetățeni ai Uniunii, resortisanți ai unor țări terțe cu reședință permanentă și drept de vot la acel scrutin sau persoane juridice stabilite în Uniune, necontrolate în ultimă instanță din afara ei [6]. Metoda include această declarație în formularul semnat de sponsor și o reînnoiește la intrarea în fereastra de trei luni.
3.3. Eticheta pe fiecare canal
A treia etapă aplică eticheta. Potrivit art. 11 alin. (1), editorul se asigură că fiecare material este însoțit, „în mod clar, proeminent și lipsit de ambiguitate”, de: o declarație că este un material publicitar politic; identitatea sponsorului și, după caz, a entității care îl controlează; după caz, scrutinul de care este legat; după caz, mențiunea folosirii tehnicilor de vizare sau de distribuire; notificarea privind transparența sau indicarea clară a locului unde poate fi obținută [6]. Potrivit alin. (3), etichetele sunt adaptate suportului, ies în evidență și rămân în vigoare la redifuzare [6]. Pe cele trei canale, metoda procedează astfel:
- Presa online. Articolul plătit poartă eticheta de material publicitar politic și numele sponsorului la începutul textului și un link către notificarea privind transparența. Marcajul general „Publicitate”, folosit pentru articolele comerciale [4], nu este considerat suficient, pentru că nu conține toate elementele art. 11 alin. (1); formatele nemarcate ca publicitate nu se folosesc pentru materiale politice.
- Steagurile stradale. Steagul poartă declarația de material publicitar politic și identitatea sponsorului, iar pentru notificare, care nu poate fi tipărită integral, o indicație clară a locului unde poate fi găsită, de pildă o adresă web scurtă sau un cod QR, cum permite art. 11 alin. (1) lit. (e) [6]. Elementele cerute de legea electorală națională se adaugă separat.
- Rețelele sociale. Postarea poartă eticheta în text sau în imagine, ca să rămână vizibilă la redistribuire, și linkul către notificare. Nu se folosește promovarea plătită acolo unde platforma a oprit publicitatea politică în UE [8][9].
Formatul exact al etichetelor este stabilit prin actul de punere în aplicare al Comisiei [7], pe care metoda îl consultă înainte de producția fiecărui tip de material.
3.4. Notificarea privind transparența
A patra etapă redactează notificarea privind transparența. Art. 12 alin. (1) enumeră conținutul ei, printre altele: identitatea și datele de contact ale sponsorului și ale celui care plătește, dacă diferă; perioada de publicare; sumele agregate primite de furnizori, cu metodologia de calcul; originea publică sau privată a sumelor și dacă provin din afara Uniunii; scrutinul de care este legat materialul, cu linkuri către informațiile oficiale despre participare; mecanismul de semnalare a materialelor neconforme; după caz, tehnicile de vizare folosite [6]. Potrivit art. 12 alin. (3), notificarea este ușor accesibilă pe toată perioada publicării, ținută la zi, redactată în limba materialului, într-un limbaj simplu și, pentru materialele electronice, într-un format care poate fi citit automat; potrivit alin. (4), se păstrează șapte ani de la ultima publicare [6].
Metoda propune o pagină web de notificare cu adresă stabilă pentru fiecare material sau serie de materiale identice, spre care trimit linkul din articol, linkul din postare și codul de pe steag. Sumele se completează din contract și din facturi, nu din estimări.
3.5. Vizarea unui public-țintă
A cincea etapă stabilește dacă și cum se folosesc tehnici de vizare. Art. 3 pct. 11 definește tehnicile de vizare a unui public-țintă ca tehnici prin care un material se adresează unei anumite persoane sau unui grup ori le exclude, „pe baza prelucrării datelor cu caracter personal” [6]. Potrivit art. 18 alin. (1), în publicitatea politică online, astfel de tehnici sunt permise numai dacă sunt îndeplinite cumulativ trei condiții: operatorul a colectat datele de la persoana vizată; persoana vizată și-a dat consimțământul explicit, separat, pentru prelucrarea în scopul publicității politice; tehnicile nu implică profiluri create cu categoriile speciale de date de la art. 9 alin. (1) din GDPR [6]. Potrivit art. 18 alin. (2), sunt interzise tehnicile care prelucrează datele unei persoane despre care operatorul știe, cu un grad rezonabil de certitudine, că are cu cel puțin un an sub vârsta de vot [6]. Art. 19 adaugă, când se folosesc astfel de tehnici, o politică internă publică, evidența parametrilor și informații despre logica vizării, inclusiv despre folosirea unui sistem de inteligență artificială [6].
Metoda pornește de la regula că o campanie integrată nu folosește tehnici de vizare pe bază de date personale, decât dacă cele trei condiții pot fi documentate pentru fiecare persoană. Amplasarea steagurilor într-o circumscripție și publicarea în presa locală aleg un loc sau un suport, nu persoane identificate pe baza datelor lor, iar autorul le consideră în afara definiției de la art. 3 pct. 11 [2]; încadrarea se confirmă cu juristul campaniei. Supravegherea art. 18 și 19 revine autorităților de protecție a datelor, potrivit art. 22 alin. (1) [6].
3.6. Evidența fiecărui material
A șasea etapă ține evidența. Potrivit art. 9 alin. (1), furnizorii păstrează informații despre material, serviciile furnizate, sumele facturate, originea sumelor, identitatea sponsorului și scrutinul de care este legat materialul; potrivit alin. (3), într-un format care poate fi citit automat, șapte ani de la ultima difuzare [6]. Alin. (4) exceptează microîntreprinderile pentru care acest serviciu este pur marginal și accesoriu [6]. Potrivit art. 10 alin. (1), furnizorii transmit informațiile editorilor în timp util, complet și exact [6].
Metoda folosește un singur registru pe campanie, tabelar și exportabil, cu câte o înregistrare pe material: canalul, data, textul aprobat, calificarea, declarația sponsorului, eticheta, adresa notificării, sumele și, pentru steaguri, pozițiile și documentele de amplasare.
3.7. Corectarea, suspendarea și semnalările
A șaptea etapă tratează erorile. Potrivit art. 7 alin. (3) și (4), sponsorul transmite fără întârzieri nejustificate informațiile corectate, iar furnizorul îi cere să corecteze o declarație vădit eronată [6]. Potrivit art. 12 alin. (2), dacă informațiile nu pot fi completate ori corectate fără întârzieri nejustificate, editorul nu publică materialul sau întrerupe publicarea [6]. Potrivit art. 15, editorii oferă un mecanism gratuit, accesibil și din notificare, prin care oricine poate semnala un material neconform [6].
Regula metodei: un material fără etichetă completă sau fără notificare corectă nu se publică, iar unul cu o eroare se oprește până la corectare; pentru steaguri, prin acoperire sau demontare, notate în registru. Fiecare semnalare se înregistrează cu data și răspunsul.
3.8. Registrul european și calendarul sancțiunilor
Potrivit art. 13 alin. (4), editorii care publică publicitate politică online, alții decât platformele și motoarele de căutare foarte mari, pun fiecare material și informațiile din notificare în registrul european în cel mult 72 de ore de la prima publicare [6]. Potrivit paginii Comisiei, registrul era la data verificării în versiune pilot [7], așa că metoda verifică la începutul fiecărei campanii dacă obligația este operațională.
Potrivit art. 25 alin. (2), cuantumul maxim al sancțiunilor financiare pe care statele membre le pot impune este de 6% din venitul anual sau din bugetul anual al sponsorului sau al furnizorului, oricare dintre acestea este mai mare, ori de 6% din cifra de afaceri anuală la nivel mondial [6]. Potrivit art. 25 alin. (5), încălcările art. 5, 7, 11, 12, 13, 15, 16 și 18 sunt deosebit de grave când privesc publicitate difuzată în ultima lună dinaintea scrutinului [6]. Metoda programează, de aceea, un control complet al registrului cu cel puțin o lună înaintea votului.
4. Indicatori recomandați și măsurare
Foto: Kindel Media / Pexels
Indicatorii măsoară conformitatea procedurii, nu efectul asupra votului. Se calculează din registrul de la etapa 3.6, pe canale, la date fixate dinainte: lansarea, un punct intermediar și controlul de dinaintea ultimei luni.
4.1. Calificarea documentată
Indicatorul este proporția materialelor cu o calificare scrisă și motivată după criteriile art. 8 alin. (1) [6]. Ținta este calificarea integrală. Indicatorul arată că decizia a fost luată, nu că a fost corectă; corectitudinea se verifică pe un eșantion revizuit de juristul campaniei.
4.2. Eticheta completă pe canal
Indicatorul este proporția materialelor de publicitate politică care afișează toate elementele aplicabile din art. 11 alin. (1) [6], separat pe canale. Verificarea se face pe pagina publicată, cu captură datată, iar pentru steaguri pe fotografii datate ale fiecărei poziții. Indicatorul măsoară prezența etichetei, nu vizibilitatea ei.
4.3. Completitudinea notificării privind transparența
Indicatorul este proporția notificărilor care conțin toate elementele aplicabile din art. 12 alin. (1) [6], verificate pe o listă cu câte un rând pentru fiecare literă a alineatului. Se adaugă proporția linkurilor și a codurilor de pe materiale care duc efectiv la notificarea corectă.
4.4. Termenul de publicare în registrul european
Pentru materialele online, indicatorul este intervalul dintre prima publicare și introducerea în registrul european, comparat cu cele 72 de ore de la art. 13 alin. (4) [6], după ce registrul devine operațional [7].
4.5. Timpul de corectare
Indicatorul este intervalul dintre constatarea unei erori și corectarea ori oprirea materialului [6]. Art. 12 alin. (2) nu fixează un termen în zile, ci cere acțiune „fără întârzieri nejustificate”, așa că metoda raportează intervalul real și cauza întârzierilor, fără un prag propriu.
4.6. Semnalările
Indicatorul cuprinde numărul semnalărilor primite prin mecanismul de la art. 15 [6] și proporția celor soluționate. Un număr mic de semnalări nu dovedește conformitatea, pentru că depinde și de vizibilitatea mecanismului.
4.7. Vizarea unui public-țintă
Indicatorul este numărul materialelor cu tehnici de vizare pe bază de date personale și, pentru fiecare, documentarea condițiilor din art. 18 alin. (1) și a obligațiilor din art. 19 [6]. În varianta implicită a metodei, numărul este zero, confirmat explicit în raport.
4.8. Ce nu se măsoară
Studiul nu propune indicatori de efect electoral. Literatura din secțiunea 2.6 arată efecte persuasive mici [11][12], iar fără grup de comparație o schimbare de vot nu poate fi atribuită campaniei. Indicatorii de notorietate au fost discutați în studiul anterior al seriei [5].
5. Limitele studiului
Nu este consultanță juridică. Studiul redă orientativ articole ale regulamentului, citite în textul în limba română printr-o copie arhivată a paginii EUR-Lex [6]. Interpretarea unui caz concret revine juriștilor și autorităților competente. Studiul nu redă toate excluderile și excepțiile regulamentului, de exemplu cele de la art. 3 pct. 2 sau de la art. 18 alin. (3) [6].
Actele de punere în aplicare și orientările nu au fost citite. Ele sunt menționate după pagina Comisiei [7]; formatul concret al etichetelor trebuie preluat din actul de punere în aplicare.
Legislația electorală română nu este analizată. Legea nr. 334/2006 și celelalte acte naționale aplicabile nu sunt analizate aici, iar autoritățile române desemnate potrivit art. 22 nu au fost identificate într-o sursă oficială verificată. Elementele cerute de legea națională pe materialele electorale se adaugă celor din regulament și se stabilesc cu juristul campaniei.
Interpretările autorului. Încadrarea steagurilor în afara tehnicilor de vizare și insuficiența marcajului general „Publicitate” pentru materialele politice sunt poziții ale autorului [2], nu interpretări oficiale.
Platformele și efectele. Anunțurile Google și Meta sunt declarații ale companiilor, iar politicile lor se pot schimba [8][9]. Sursele despre efectele persuasive privesc Statele Unite și au fost citite la nivelul rezumatelor [11][12].
Datele autodeclarate. Informațiile despre EKO GROUP și EkoPress.ro provin de pe site-urile companiei și nu au fost auditate independent [3][4]. Metoda nu a fost evaluată pe o campanie reală în cadrul studiului.
6. Declarație de interese
Autorul acestui studiu, Eduard Petrescu, este fondatorul EKO GROUP, companie care oferă, între altele, servicii de marketing politic, articole de presă prin platforma EkoPress.ro și publicitate stradală. Autorul are, prin urmare, un interes comercial direct în percepția publică a serviciilor de publicitate politică și în modul în care este înțeleasă aplicarea regulamentului analizat. Studiul a fost redactat ca descriere de metodă, cu regulamentul citat pe articole și alineate, cu informațiile despre companie atribuite site-urilor ei și cu limitele declarate, pentru ca cititorul să poată verifica fiecare afirmație. Studiul este autopublicat și nu a trecut printr-o evaluare academică sau juridică independentă.
Note
[1] Yin, R. K., Case Study Research and Applications: Design and Methods, ed. a 6-a, SAGE Publications, septembrie 2017. Pagina editurii, accesat la 03.11.2026.
[2] Poziția autorului, formulată pe baza practicii proprii, inclusiv descrierea metodei din secțiunea 3 și interpretările marcate ca atare; nu este o sursă independentă. Profilul autorului: Eduard Petrescu pe comunitatea-expertilor.ro, accesat la 03.11.2026.
[3] EKO GROUP, pagina serviciului de marketing politic, accesat la 03.11.2026. Informații autodeclarate de companie.
[4] EkoPress.ro, pagina „Presă”, accesat la 03.11.2026. Informații autodeclarate de companie.
[5] Petrescu, E., „Marketingul politic integrat la nivel local: construirea și măsurarea notorietății unui candidat prin presă, steaguri și rețele sociale”, comunitatea-expertilor.ro, accesat la 03.11.2026.
[6] Regulamentul (UE) 2024/900 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2024 privind transparența și vizarea unui public-țintă în publicitatea politică, JO L, 2024/900, 20.3.2024, articolele și alineatele indicate în text. EUR-Lex, text în limba română; textul a fost citit în copia arhivată în Wayback Machine, accesat la 03.11.2026. Redare orientativă, fără valoare de consultanță juridică.
[7] Comisia Europeană, „Transparency and targeting of political advertising”, pagina de politică a Comisiei, accesat la 03.11.2026. Actele de punere în aplicare și orientările menționate pe pagină nu au fost citite.
[8] Meta, „Ending Political, Electoral and Social Issue Advertising in the EU in Response to Incoming European Regulation”, Meta Newsroom, 25 iulie 2025, actualizat la 6 octombrie 2025, accesat la 03.11.2026. Poziție a companiei.
[9] Google, „An update on political advertising in the European Union”, blog.google, 14 noiembrie 2024, accesat la 03.11.2026. Poziție a companiei.
[10] International IDEA, Online Political Advertising and Microtargeting: The Latest Legal, Ethical, Political and Technological Evolutions, Stockholm, 2020, PDF, accesat la 03.11.2026.
[11] Kalla, J. L. și Broockman, D. E., „The Minimal Persuasive Effects of Campaign Contact in General Elections: Evidence from 49 Field Experiments”, American Political Science Review, 112(1), 2018, doi:10.1017/S0003055417000363. Rezumatul autorilor a fost citit pe pagina editurii, accesat la 03.11.2026.
[12] Coppock, A., Hill, S. J. și Vavreck, L., „The small effects of political advertising are small regardless of context, message, sender, or receiver: Evidence from 59 real-time randomized experiments”, Science Advances, 6(36), 2020, doi:10.1126/sciadv.abc4046. Pagina editurii refuză accesul automat; rezumatul a fost citit în copia PubMed Central, accesat la 03.11.2026.
Bibliografie
Comisia Europeană (f.a., consultat în 2026). Transparency and targeting of political advertising. Pagina de politică, commission.europa.eu.
Coppock, A., Hill, S. J. și Vavreck, L. (2020). The small effects of political advertising are small regardless of context, message, sender, or receiver: Evidence from 59 real-time randomized experiments. Science Advances, 6(36). https://doi.org/10.1126/sciadv.abc4046
Google (2024). An update on political advertising in the European Union. blog.google, 14 noiembrie 2024.
International IDEA (2020). Online Political Advertising and Microtargeting: The Latest Legal, Ethical, Political and Technological Evolutions. Stockholm: International IDEA.
Kalla, J. L. și Broockman, D. E. (2018). The Minimal Persuasive Effects of Campaign Contact in General Elections: Evidence from 49 Field Experiments. American Political Science Review, 112(1). https://doi.org/10.1017/S0003055417000363
Meta (2025). Ending Political, Electoral and Social Issue Advertising in the EU in Response to Incoming European Regulation. Meta Newsroom, 25 iulie 2025.
Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene (2024). Regulamentul (UE) 2024/900 din 13 martie 2024 privind transparența și vizarea unui public-țintă în publicitatea politică. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L, 2024/900, 20.3.2024.
Yin, R. K. (2017). Case Study Research and Applications: Design and Methods (ed. a 6-a). SAGE Publications.
