Rezumat
Studiul descrie metoda prin care se construiește și se măsoară notorietatea unui candidat, în special la nivel local, printr-o campanie care combină articole de presă, steaguri amplasate în circumscripție și postări pe LinkedIn și pe alte rețele sociale. Întrebarea de la care pornește este cum poate fi evaluată o astfel de campanie fără a-i atribui voturi pe care nu le poate demonstra. Contextul internațional arată că efectele persuasive ale contactului și ale publicității de campanie sunt mici sau de scurtă durată, iar regulile europene privind transparența și targetarea publicității politice se aplică din octombrie 2025. Metoda are șapte etape, de la diagnostic la registrul de conformitate. Studiul nu raportează rezultate de client. Propune indicatori de notorietate, recunoaștere, consecvență a mesajului și conformitate, cu precizarea explicită a ceea ce nu se poate atribui campaniei.
1. Întrebarea de cercetare și unitatea de analiză
În tradiția metodologică a studiului de caz formulată de Robert K. Yin, un studiu pornește de la o întrebare de tip „cum” sau „de ce” și își delimitează clar unitatea de analiză [1]. Întrebarea acestui studiu este următoarea: cum se construiește și cum se măsoară notorietatea unui candidat, mai ales la nivel local, printr-o campanie care integrează presa, steagurile din circumscripție și rețelele sociale, cu respectarea cadrului legal și a unor reguli etice explicite?
Formularea întrebării exclude în mod deliberat votul ca unitate de măsură. O campanie de comunicare poate face un nume cunoscut, poate asocia acel nume cu un mesaj și poate fi derulată în mod verificabil conform regulilor. Ea nu poate demonstra, cu instrumentele aflate în mod obișnuit la dispoziția unei echipe de campanie, câte voturi a produs. Studiul tratează această distincție ca punct de plecare, nu ca rezervă formulată la final.
Unitatea de analiză este metoda de lucru, nu un candidat, un partid sau o campanie anume. Studiul este un studiu de metodă: descrie procedura aplicată de autor prin EKO GROUP, o raportează la cercetarea și la reglementările disponibile și propune un protocol de măsurare. Nu conține date de client, campanii, rezultate măsurate, estimări de rentabilitate sau prețuri. Perioada de referință pentru sursele consultate este 1968-2026, iar verificarea surselor a fost făcută la 19 și 20 octombrie 2026.
EKO GROUP este activ pe piață din 2014, potrivit autorului [2]. Ecosistemul descris de companie include platforma de publicații EkoPress.ro [3] și un serviciu de marketing politic. Potrivit ekogroup.ro, acest serviciu combină articole și postări distribuite în rețea cu steaguri amplasate în circumscripție și este organizat pe trei niveluri: local, regional și național [4]. Datele despre companie sunt autodeclarate și nu au fost verificate independent.
Studiile nr. 1, 4 și 5 din această serie au tratat separat articolele de presă etichetate, steagurile direcționale și social selling-ul pe LinkedIn. Aspectele lor generale nu sunt reluate aici. Studiul de față se ocupă de ceea ce se schimbă atunci când aceleași canale sunt folosite în comunicarea politică: obiectivul, cadrul legal și modul în care se poate vorbi onest despre efect. Termenul notorietate desemnează aici proporția persoanelor dintr-o populație definită care cunosc numele candidatului, fie spontan, fie atunci când li se prezintă o listă de nume; definiția operațională este dată în secțiunea 4.1.
2. Contextul internațional
Foto: Element5 Digital / Pexels
2.1. Efectele persuasive ale campaniilor sunt mici
O sinteză amplă asupra efectelor persuasive ale campaniilor electorale este studiul lui Joshua Kalla și David Broockman, publicat în American Political Science Review [5]. Autorii combină o meta-analiză a 40 de experimente de teren cu nouă experimente originale, în total 49 [5]. Concluzia lor este formulată direct în rezumat: cea mai bună estimare a efectelor contactului și ale publicității de campanie asupra alegerii candidatului de către americani în alegerile generale este zero („is zero”) [5]. Efectul mediu este zero și în experimentele originale, și în meta-analiză [5].
Autorii identifică două excepții. Efecte persuasive apar atunci când candidații adoptă poziții neobișnuit de nepopulare și campaniile investesc neobișnuit de mult în identificarea alegătorilor care pot fi convinși, precum și atunci când campaniile contactează alegătorii cu mult înainte de ziua votului și măsoară efectul imediat; în acest al doilea caz, persuasiunea timpurie se estompează („decays”) [5]. Rezumatul nu oferă un coeficient numeric, iar studiul de față nu citează unul.
2.2. Efectele publicității televizate sunt puternice, dar trecătoare
Un experiment de teren randomizat realizat de Alan Gerber, James Gimpel, Donald Green și Daron Shaw, publicat tot în American Political Science Review, a testat publicitatea televizată și radio în campania pentru postul de guvernator dintr-un stat american, în 2006 [6]. Bugetul de publicitate a fost de aproximativ 2 milioane de dolari, iar data lansării și volumul difuzării au fost alocate aleatoriu; efectele au fost urmărite printr-un sondaj zilnic cu aproximativ 1.000 de alegători înregistrați și printr-o măsurare de urmărire la o lună după campanie [6].
Concluzia autorilor este că reclamele televizate au efecte puternice, dar de scurtă durată asupra preferințelor de vot („strong but short-lived”) [6]. Ei notează că natura efemeră a acestor efecte se potrivește mai bine cu modelele psihologice ale activării temporare a unor considerații (priming) decât cu modelele în care alegătorul actualizează continuu o evaluare [6]. Pentru o metodă de comunicare, rezultatul are două implicații: un efect observat imediat după o expunere nu dovedește un efect la data votului, iar momentul măsurării trebuie fixat dinainte.
2.3. Efecte mici indiferent de context
Alexander Coppock, Seth Hill și Lynn Vavreck au analizat 49 de reclame politice în 59 de experimente randomizate desfășurate în timp real, cu 34.000 de participanți, în timpul campaniei prezidențiale americane din 2016 [7]. Potrivit rezumatului publicat în Science Advances, autorii au găsit efecte medii mici asupra favorabilității candidatului și asupra votului [7]. Ei arată totodată că efectele mici nu ascund o eterogenitate în care efecte mari s-ar anula reciproc („Heterogeneity with large offsetting effects is not the source of small average effects”) [7].
Cele trei studii provin din Statele Unite și privesc alegeri cu miză națională sau statală, cu niveluri ridicate de expunere la informație politică. Ele nu descriu alegerile locale din România. Converg însă asupra unei concluzii pe care o campanie locală nu are motive să o ignore: a promite convertirea unui număr de voturi prin comunicare nu are sprijin în cercetarea disponibilă.
2.4. Familiaritatea ca mecanism
Dacă persuasiunea este greu de obținut, familiaritatea cu un nume este un obiectiv mai realist. Cercetarea psihologică asupra efectului de simplă expunere, inițiată de Robert Zajonc în 1968, a descris faptul că expunerea repetată la un stimul poate crește atitudinea favorabilă față de acesta [8]. Meta-analiza lui Robert Bornstein, din 1989, a sintetizat cercetarea din primele două decenii asupra acestui efect [9]. Studiul de față folosește aceste lucrări doar pentru mecanism și nu preia din ele mărimi de efect, fiindcă ele provin în principal din experimente de laborator cu stimuli simpli, nu din campanii electorale.
Pentru un candidat local, mecanismul are o consecință practică. Mulți alegători nu cunosc numele candidaților la funcțiile locale, astfel încât prima sarcină a comunicării este ca numele să fie întâlnit, recunoscut și asociat consecvent cu o persoană, o funcție și un mesaj. Aceasta este o ipoteză de lucru a metodei, nu o constatare măsurată în acest studiu.
2.5. Încrederea în știri în România
Raportul Digital News Report 2025 al Reuters Institute for the Study of Journalism, de la Universitatea Oxford, indică pentru România un nivel de încredere în știri în general de 26%, plasând țara pe locul 44, la egalitate, din cele 48 de piețe analizate [10]. Pentru o campanie politică, aceasta înseamnă că simpla apariție în presă nu transferă automat credibilitate. Contează dacă textul este identificabil ca material plătit sau ca relatare independentă și dacă afirmațiile lui pot fi verificate.
2.6. Microtargetarea și reglementarea europeană
Raportul publicat în 2020 de International IDEA despre publicitatea politică online și microtargetare descrie un „deficit de responsabilitate” (accountability gap), creat prin folosirea unor volume mari de date personale în moduri netransparente și prin livrarea a nenumărate reclame către publicuri diferite [11]. Același raport recunoaște că aceste tehnici aduc și beneficii pentru o campanie mai eficientă, fiind în general ieftine și ușor accesibile [11].
Uniunea Europeană a răspuns acestui tip de risc prin Regulamentul (UE) 2024/900 privind transparența și targetarea publicității politice, care se aplică de la 10 octombrie 2025 [12]. Regulamentul este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre [12]. Articolul 11 alin. (1) cere, printre altele, ca materialul să conțină o declarație că este vorba de un material publicitar politic și identitatea sponsorului [12]. Articolul 12 este intitulat „Notificările privind transparența” [12]. Articolul 18 permite tehnicile de vizare a unui public-țintă care implică prelucrarea datelor cu caracter personal numai dacă sunt îndeplinite cumulativ trei condiții: datele au fost colectate de operator de la persoana vizată; persoana vizată și-a dat consimțământul explicit, separat, pentru prelucrarea datelor în scopul publicității politice; tehnicile nu implică crearea de profiluri pe baza categoriilor speciale de date prevăzute la art. 9 alin. (1) din GDPR [12].
3. Metoda EKO pas cu pas
Foto: Paolo Sbalzer / Pexels
Metoda descrisă mai jos reflectă practica autorului în campaniile de comunicare politică derulate prin EKO GROUP [16]. Ea se aplică la nivelul local, regional sau național descris de companie [4], dar exemplele se referă la nivelul local, unde circumscripția este mică, iar notorietatea de pornire a candidatului este adesea redusă. Metoda nu include consultanță juridică; fiecare pas cu componentă legală se validează de mandatarul financiar și de juristul campaniei.
3.1. Diagnosticul și punctul zero
Prima etapă stabilește ce știe astăzi populația circumscripției despre candidat. Diagnosticul inventariază urma publică existentă: articolele anterioare, rezultatele căutărilor după nume, profilurile pe rețelele sociale, eventualele confuzii de nume cu alte persoane. Tot aici se definesc populația-țintă (de regulă, persoanele cu drept de vot din circumscripție) și obiectivul campaniei, exprimat în termeni de notorietate și recunoaștere, nu de voturi.
Rezultatul etapei este o fișă de pornire cu valorile inițiale ale indicatorilor din secțiunea 4, măsurate înainte de primul material public. În practica autorului, nicio campanie nu se planifică înaintea acestei fișe [16]. Fără punctul zero, orice evaluare ulterioară este o impresie, nu o comparație.
3.2. Arhitectura mesajului și consecvența identității
A doua etapă fixează elementele care trebuie să rămână identice pe toate canalele: forma completă a numelui, funcția pentru care candidează, circumscripția, două sau trei teme centrale și formulările-cheie ale acestora. Fiecare material primește un rol distinct, dar folosește aceleași elemente de identitate. Scopul este ca un alegător care vede un steag, citește un articol și întâlnește o postare să recunoască aceeași persoană și același mesaj.
Fiecare afirmație factuală despre candidat, despre bilanțul unei administrații sau despre o problemă locală trebuie să aibă o sursă care poate fi indicată la cerere. Metoda exclude afirmațiile despre adversari care nu pot fi documentate. Regula are o rațiune etică, dar și una practică: un text care conține o eroare demonstrabilă poate fi folosit împotriva candidatului mai eficient decât orice material advers.
3.3. Presa: material plătit etichetat și relatare independentă
A treia etapă planifică prezența în presă pe două fluxuri separate. Primul este format din articole plătite, publicate ca publicitate și etichetate ca atare, eventual prin rețeaua de publicații accesibilă prin EkoPress.ro [3]. Pentru materialele care intră în sfera publicității politice, eticheta trebuie să indice că este vorba de un material publicitar politic și să identifice sponsorul, potrivit art. 11 din Regulamentul (UE) 2024/900 [12]. Al doilea flux este format din relatări independente: declarații, conferințe de presă, răspunsuri la întrebările jurnaliștilor locali, fără plată.
Metoda ține cele două fluxuri separat în planificare și în raportare. Un articol plătit nu este prezentat clientului sau publicului ca relatare independentă, iar măsurarea din secțiunea 4.4 le numără distinct. Separarea răspunde direct datelor Reuters Institute privind încrederea scăzută în știri [10]: un material plătit care se prezintă deschis ca atare este mai puțin vulnerabil decât unul expus ulterior ca publicitate mascată.
3.4. Steagurile în circumscripție
A patra etapă privește prezența fizică. Potrivit ekogroup.ro, steagurile amplasate în circumscripție fac parte din serviciul de marketing politic [4]. Pentru un candidat local, steagul are o funcție simplă: asocierea numelui și a fotografiei cu un loc, pe traseele zilnice ale locuitorilor.
Etapa are cea mai densă componentă legală. Potrivit art. 79 din Legea nr. 115/2015, în forma publicată pe portalul legislativ, primarii stabilesc prin dispoziție, până la începerea campaniei electorale, locuri speciale pentru afișaj electoral, iar în alte locuri afișajul electoral este permis numai cu acordul proprietarilor, administratorilor sau, după caz, al deținătorilor [14]. Potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 334/2006, în forma publicată pe portalul legislativ, pe materialele prevăzute la art. 36 alin. (2) lit. a), c) și e) se imprimă numele candidatului independent sau denumirea partidului ori a alianței, denumirea operatorului economic care le-a realizat, codul unic de identificare prevăzut la art. 34 alin. (13) și, pentru anumite categorii de materiale, tirajul [13]. Codul unic de identificare este primit de la Autoritatea Electorală Permanentă de mandatarul financiar coordonator [13]. Aceeași lege enumeră, la art. 36 alin. (2), tipurile de materiale de propagandă electorală care pot fi utilizate; steagurile nu sunt numite în această enumerare, iar încadrarea lor se stabilește cu juristul campaniei [13]. Separat, art. 34 alin. (13) cere imprimarea codului unic pe toate materialele de propagandă electorală [13]. Ambele legi au fost modificate în timp, iar cititorul trebuie să verifice forma în vigoare la data campaniei.
Metoda transformă aceste prevederi în pași: verificarea încadrării materialului în categoriile permise, obținerea codului unic de la mandatarul financiar înainte de producție, imprimarea codului unic și a celorlalte elemente prevăzute de lege, în măsura în care materialul se încadrează în categoriile respective, amplasarea numai în locurile stabilite prin dispoziția primarului sau cu acordul documentat al proprietarului ori al administratorului și păstrarea dovezilor pentru fiecare poziție. Pentru perioadele din afara campaniei electorale, regimul materialelor se analizează separat, cu juristul campaniei.
3.5. LinkedIn și celelalte rețele sociale
A cincea etapă organizează prezența pe rețele. Potrivit ekogroup.ro, serviciul de marketing politic include postări distribuite în rețea [4], iar serviciul de automatizare LinkedIn al companiei integrează postările cu articolele de presă [17]. Pentru un candidat local, LinkedIn are un rol limitat, dar distinct: el ajunge la antreprenorii, managerii și profesioniștii din circumscripție, care sunt adesea și formatori de opinie în comunitate. Celelalte rețele acoperă publicul larg.
Metoda aplică trei reguli. Prima: postările care sunt publicitate politică poartă eticheta și identitatea sponsorului cerute de art. 11 din Regulamentul (UE) 2024/900 [12]. A doua: campania nu folosește tehnici de targetare bazate pe date personale decât în condițiile cumulative ale art. 18 din același regulament, iar în lipsa lor se rezumă la distribuirea organică și la criterii care nu implică prelucrarea datelor personale [12]. A treia: politicile proprii ale fiecărei platforme privind conținutul și publicitatea politică se verifică înainte de lansare, fiindcă pot fi mai restrictive decât legea. Metoda preferă, pe rețele, conținutul care reia temele din articole și oferă trimiteri către surse verificabile, în locul mesajelor scurte fără context.
3.6. Calendarul
A șasea etapă stabilește ritmul. Datele lui Gerber și ale colaboratorilor arată că efectele unei expuneri intense pot fi puternice, dar trecătoare [6], iar Kalla și Broockman arată că persuasiunea timpurie se estompează [5]. Metoda nu trage de aici concluzia că o anumită frecvență produce un anumit efect. Ea preferă o prezență constantă, distribuită pe întreaga perioadă disponibilă, în locul unui singur val concentrat, și leagă calendarul de termenele legale ale campaniei.
Calendarul include momentele de măsurare: punctul zero, unul sau două puncte intermediare și o măsurare finală, programată înaintea zilei votului. Fixarea acestor date dinainte împiedică alegerea ulterioară a momentului celui mai favorabil.
3.7. Registrul de conformitate
Ultima etapă este un registru ținut pe toată durata campaniei. Pentru fiecare material se notează: tipul, data, canalul, textul aprobat, codul unic de identificare, operatorul economic, tirajul acolo unde este cazul, eticheta de publicitate politică și sponsorul, iar pentru steaguri, poziția și documentul care o autorizează. Registrul servește atât verificării interne, cât și răspunsului rapid la o eventuală sesizare. El este, totodată, sursa indicatorului de conformitate din secțiunea 4.5.
4. Indicatori recomandați și măsurare
Foto: BBSO / Pexels
Indicatorii de mai jos sunt propuși ca protocol, nu ca rezultate. Fiecare se măsoară la punctul zero și apoi la datele fixate în calendar, cu aceeași procedură. Niciunul nu este un indicator de vot.
4.1. Notorietatea spontană și asistată
Indicatorul principal provine dintr-un sondaj aplicat înainte și după campanie, pe aceeași populație definită, de regulă persoanele cu drept de vot din circumscripție. Notorietatea spontană este proporția respondenților care menționează numele candidatului fără ajutor, ca răspuns la o întrebare deschisă (de exemplu, ce candidați cunosc pentru funcția respectivă). Notorietatea asistată este proporția celor care declară că îl cunosc atunci când li se citește sau li se arată o listă de nume, în ordine rotită.
Raportul sondajului trebuie să declare: instituția care l-a realizat, perioada de culegere, metoda (telefonic, față în față, online), mărimea eșantionului, modul de selecție, marja de eroare la nivelul de încredere ales și formularea exactă a întrebărilor. Formularea și ordinea întrebărilor rămân identice între valuri. Diferența dintre două valuri se interpretează numai dacă depășește marjele de eroare ale ambelor măsurători. Studiul nu propune valori-țintă, fiindcă acestea depind de notorietatea de pornire și de mărimea circumscripției.
4.2. Recunoașterea mesajului și consecvența
Același sondaj poate include întrebări despre asocierea dintre nume și teme: respondenții care îl cunosc pe candidat sunt întrebați ce asociază cu el, iar răspunsurile se codifică în raport cu temele fixate în etapa 3.2. Indicatorul arată dacă mesajul a fost reținut, nu dacă a fost acceptat.
Consecvența se măsoară și intern, fără sondaj: proporția materialelor publicate care folosesc forma corectă a numelui, funcția, circumscripția și formulările-cheie. Verificarea se face pe registrul din secțiunea 3.7.
4.3. Căutările după numele candidatului
Al treilea indicator urmărește interesul de căutare pentru numele candidatului în Google Trends. Instrumentul folosește un eșantion al căutărilor Google, normalizează datele și le scalează pe un interval de la 0 la 100, în funcție de ponderea subiectului în totalul căutărilor [15]. Valorile sunt, prin urmare, relative, nu numere absolute de căutări. Pentru un candidat local, volumul poate fi prea mic pentru a produce o serie utilizabilă, caz în care indicatorul se raportează ca indisponibil, nu se interpretează.
Măsurarea compară perioada campaniei cu o perioadă de referință, pentru aceeași zonă geografică, și se raportează împreună cu evenimentele care pot explica vârfurile: dezbateri, știri, incidente. Un vârf de căutări poate avea o cauză negativă la fel de bine ca una pozitivă.
4.4. Mențiunile în presă: independentă și plătită
Al patrulea indicator numără mențiunile candidatului în presă, separat pe două coloane: relatări independente, nepublicate contra cost, și materiale plătite etichetate ca publicitate. Pentru fiecare mențiune se notează publicația, data, tonul (pozitiv, neutru, negativ, după o grilă definită dinainte) și dacă textul reia temele campaniei. Raportul nu adună cele două coloane într-un singur total, fiindcă ele nu au aceeași semnificație: materialele plătite măsoară execuția planului, relatările independente arată interesul redacțiilor.
4.5. Conformitatea
Indicatorul de conformitate se calculează din registrul de la secțiunea 3.7 și are mai multe componente:
- proporția materialelor tipărite care poartă toate elementele cerute de art. 36 alin. (3) din Legea nr. 334/2006, inclusiv codul unic de identificare primit prin mandatarul financiar de la Autoritatea Electorală Permanentă [13];
- proporția steagurilor amplasate în locuri stabilite prin dispoziția primarului sau cu acordul documentat al proprietarului ori al administratorului, potrivit art. 79 din Legea nr. 115/2015 [14];
- proporția materialelor online de publicitate politică care afișează declarația de material publicitar politic și identitatea sponsorului, potrivit art. 11 din Regulamentul (UE) 2024/900 [12];
- numărul campaniilor de targetare bazate pe date personale și, pentru fiecare, documentarea condițiilor din art. 18 al aceluiași regulament [12];
- numărul sesizărilor primite și modul de soluționare.
Ținta acestui indicator este conformitatea integrală. Orice abatere se raportează cu cauza și cu măsura corectivă.
4.6. Ce nu se poate atribui campaniei
Protocolul precizează explicit ceea ce nu măsoară. Rezultatul alegerilor, numărul de voturi, prezența la vot și diferența față de alți candidați nu se atribuie campaniei de comunicare. Motivele sunt patru. Votul este secret, deci legătura dintre expunerea unei persoane și votul ei nu poate fi observată. Rezultatul depinde de factori pe care campania nu îi controlează: candidații adverși, contextul național, mobilizarea partidelor, evenimente locale. Cercetarea experimentală disponibilă găsește efecte persuasive medii zero sau mici [5] [7]. În sfârșit, o campanie reală nu are, de regulă, un grup de comparație neexpus, fără de care legătura cauzală nu poate fi stabilită.
Chiar și creșterea notorietății măsurate între două valuri de sondaj nu poate fi atribuită integral campaniei: ea poate proveni și din relatări independente, din dezbateri sau din simpla apropiere a alegerilor. Raportul o prezintă ca evoluție observată în perioada campaniei, nu ca efect demonstrat al acesteia.
4.7. Raportarea
Raportul final prezintă pentru fiecare indicator valoarea de la punctul zero, valorile intermediare și finale, numărătorul, numitorul și perioada, nu doar procentul. Sondajele se raportează cu fișa tehnică completă. Raportul include cifrele nefavorabile și separă faptele măsurate de interpretare.
5. Limitele studiului
Studiul are limite care trebuie spuse deschis.
Lipsa datelor de client. Studiul descrie o metodă și nu demonstrează un efect. Nu conține date măsurate dintr-o campanie reală, deci nu poate susține că metoda produce o anumită creștere a notorietății, a recunoașterii sau a căutărilor.
Transferul rezultatelor. Studiile lui Kalla și Broockman, Gerber și colaboratorii și Coppock și colaboratorii privesc alegeri din Statele Unite [5] [6] [7]. Ele nu descriu alegerile locale din România, unde notorietatea de pornire a candidaților, densitatea mediatică și regulile campaniei diferă. Pentru toate trei, constatările au fost preluate din rezumatele autorilor; pentru Coppock și colaboratorii, rezumatul a fost citit în copia din PubMed Central. Lucrările lui Zajonc și Bornstein sunt folosite doar pentru mecanism, fără mărimi de efect [8] [9].
Notorietate nu înseamnă încredere. Un nume cunoscut nu este neapărat un nume apreciat. Indicatorii propuși măsoară cunoașterea și recunoașterea; aprecierea și intenția de vot sunt alte constructe, iar studiul nu propune măsurarea lor ca efect al campaniei.
Cadrul juridic. Studiul citează Legea nr. 334/2006, Legea nr. 115/2015 și Regulamentul (UE) 2024/900 în mod orientativ și nu constituie consultanță juridică. Ambele legi naționale au fost modificate în timp, iar forma în vigoare la data unei campanii trebuie verificată. Din regulamentul european au fost citite data de aplicare și articolele 11 și 18; conținutul articolului 12 și al altor articole nu a fost analizat. Încadrarea unui material concret în definiția publicității politice nu a fost evaluată, iar alte acte relevante (hotărâri ale Autorității Electorale Permanente, reglementări locale privind afișajul, politicile platformelor) nu au fost analizate.
Factori concurenți. Notorietatea și căutările pot evolua din cauze care nu țin de campanie: activitatea adversarilor, evenimente locale, acoperirea editorială, apropierea datei alegerilor. Fără un grup de comparație, legătura cauzală nu poate fi stabilită.
Datele autodeclarate. Informațiile despre EKO GROUP provin de pe site-urile companiei și din declarațiile autorului și nu au fost auditate independent. Cifrele publicate de companie care nu sunt consecvente între propriile pagini au fost omise intenționat.
6. Declarație de interese
Autorul acestui studiu, Eduard Petrescu, este fondatorul EKO GROUP, companie care furnizează serviciul de marketing politic descris aici, precum și servicii de articole de presă prin platforma EkoPress.ro, steaguri și automatizare LinkedIn. Autorul are, prin urmare, un interes comercial direct în percepția publică a acestor servicii. Studiul nu susține și nu se opune vreunui candidat, partid sau orientări politice. A fost redactat ca descriere de metodă, cu surse citate, cu date autodeclarate marcate ca atare și cu limite declarate, pentru ca cititorul să poată verifica fiecare afirmație. Studiul este autopublicat și nu a trecut printr-o evaluare academică independentă.
Note
[1] Yin, R. K., Case Study Research and Applications: Design and Methods, ed. a 6-a, SAGE Publications, 2018. Pagina editurii, accesat la 20.10.2026.
[2] Anul 2014 și descrierea practicii de lucru: informații furnizate de autor; reprezintă poziția autorului, nu o sursă independentă. Profilul autorului, pentru identificare: Eduard Petrescu pe comunitatea-expertilor.ro, accesat la 20.10.2026.
[3] EkoPress.ro, pagina „Despre”, accesat la 20.10.2026. Informații autodeclarate de companie.
[4] EKO GROUP, pagina serviciului de marketing politic, accesat la 20.10.2026. Informații autodeclarate de companie.
[5] Kalla, J. L. și Broockman, D. E., „The Minimal Persuasive Effects of Campaign Contact in General Elections: Evidence from 49 Field Experiments”, American Political Science Review, 112(1), 2018, doi:10.1017/S0003055417000363, pagina editurii, accesat la 19.10.2026. Constatări preluate din rezumatul autorilor.
[6] Gerber, A. S., Gimpel, J. G., Green, D. P. și Shaw, D. R., „How Large and Long-lasting Are the Persuasive Effects of Televised Campaign Ads? Results from a Randomized Field Experiment”, American Political Science Review, 105(1), 2011, doi:10.1017/S000305541000047X, pagina editurii, accesat la 19.10.2026. Constatări preluate din rezumatul autorilor.
[7] Coppock, A., Hill, S. J. și Vavreck, L., „The small effects of political advertising are small regardless of context, message, sender, or receiver: Evidence from 59 real-time randomized experiments”, Science Advances, 2020, doi:10.1126/sciadv.abc4046. Pagina editurii refuză accesul automat; rezumatul a fost citit în copia PubMed Central și în înregistrarea Europe PMC, accesat la 19.10.2026.
[8] Zajonc, R. B., „Attitudinal effects of mere exposure”, Journal of Personality and Social Psychology, 9(2, Pt. 2), 1968, doi:10.1037/h0025848. Citat doar pentru mecanism; nu au fost preluate cifre. Accesat la 20.10.2026.
[9] Bornstein, R. F., „Exposure and affect: Overview and meta-analysis of research, 1968-1987”, Psychological Bulletin, 106(2), 1989, pp. 265-289, doi:10.1037/0033-2909.106.2.265. Citat doar pentru mecanism; nu au fost preluate cifre. Accesat la 20.10.2026.
[10] Reuters Institute for the Study of Journalism, Digital News Report 2025, pagina România, indicatorul „Trust in news overall”, accesat la 20.10.2026.
[11] International IDEA, Online Political Advertising and Microtargeting: The Latest Legal, Ethical, Political and Technological Evolutions, Stockholm, 2020, rezumatul executiv, PDF, accesat la 19.10.2026.
[12] Regulamentul (UE) 2024/900 al Parlamentului European și al Consiliului privind transparența și targetarea publicității politice, JO L, 20.3.2024, art. 11 alin. (1) lit. (a) și (b), art. 12 (titlu), art. 18 și art. 30 alin. (2), EUR-Lex, PDF în limba română, ELI, accesat la 19.10.2026. Redare orientativă, fără valoare de consultanță juridică.
[13] Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, art. 34 alin. (13) și art. 36 alin. (2)-(3), în forma afișată pe portalul legislativ al Ministerului Justiției, accesat la 20.10.2026. Legea a fost modificată în timp; cititorul verifică forma în vigoare. Redare orientativă, fără valoare de consultanță juridică.
[14] Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, art. 79 alin. (1) și (6), în forma afișată pe portalul legislativ al Ministerului Justiției, accesat la 20.10.2026. Legea a fost modificată ulterior; cititorul verifică forma în vigoare. Redare orientativă, fără valoare de consultanță juridică.
[15] Google, „FAQ about Google Trends data”, Trends Help, accesat la 20.10.2026.
[16] Poziția autorului, formulată pe baza practicii proprii; nu este o sursă independentă.
[17] EKO GROUP, pagina serviciului de automatizare LinkedIn, accesat la 20.10.2026. Informații autodeclarate de companie.
Bibliografie
Bornstein, R. F. (1989). Exposure and affect: Overview and meta-analysis of research, 1968-1987. Psychological Bulletin, 106(2), 265-289. doi:10.1037/0033-2909.106.2.265
Coppock, A., Hill, S. J. și Vavreck, L. (2020). The small effects of political advertising are small regardless of context, message, sender, or receiver: Evidence from 59 real-time randomized experiments. Science Advances. doi:10.1126/sciadv.abc4046
Gerber, A. S., Gimpel, J. G., Green, D. P. și Shaw, D. R. (2011). How Large and Long-lasting Are the Persuasive Effects of Televised Campaign Ads? Results from a Randomized Field Experiment. American Political Science Review, 105(1). doi:10.1017/S000305541000047X
International IDEA (2020). Online Political Advertising and Microtargeting: The Latest Legal, Ethical, Political and Technological Evolutions. Stockholm: International IDEA.
Kalla, J. L. și Broockman, D. E. (2018). The Minimal Persuasive Effects of Campaign Contact in General Elections: Evidence from 49 Field Experiments. American Political Science Review, 112(1). doi:10.1017/S0003055417000363
Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale. Forma de pe portalul legislativ al Ministerului Justiției.
Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale. Forma de pe portalul legislativ al Ministerului Justiției.
Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene (2024). Regulamentul (UE) 2024/900 privind transparența și targetarea publicității politice. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, 20.3.2024.
Reuters Institute for the Study of Journalism (2025). Digital News Report 2025. University of Oxford.
Yin, R. K. (2018). Case Study Research and Applications: Design and Methods (ed. a 6-a). SAGE Publications.
Zajonc, R. B. (1968). Attitudinal effects of mere exposure. Journal of Personality and Social Psychology, 9(2, Pt. 2). doi:10.1037/h0025848
