Rezumat
Studiul descrie metoda prin care o companie își pregătește, își corectează și își măsoară răspunsul public prin presă atunci când se confruntă cu o criză de reputație. Întrebarea de la care pornește este cum poate o companie să corecteze informațiile inexacte publicate despre ea fără să confunde critica legitimă cu eroarea factuală și fără să recurgă la conținut plătit deghizat. Cadrul teoretic este teoria situațională a comunicării de criză (SCCT), iar reperele normative sunt dreptul la replică, în forma recomandată de Consiliul Europei, și mecanismele de raportare a conținutului ilegal prevăzute de Regulamentul european privind serviciile digitale. Metoda are opt etape, de la pregătirea dinainte până la închiderea crizei și lecțiile învățate. Studiul nu raportează rezultate de client. Propune indicatori de măsurare, fiecare cu metoda și limitele lui.
1. Întrebarea de cercetare și unitatea de analiză
În tradiția metodologică a studiului de caz formulată de Robert K. Yin, un studiu își delimitează explicit întrebarea de cercetare și unitatea de analiză [1]. Întrebarea acestui studiu, al zecelea din seria „Studii de caz”, este următoarea: cum se pregătește, cum se corectează și cum se măsoară răspunsul public al unei companii prin presă atunci când despre ea circulă informații inexacte sau critici care îi afectează reputația, astfel încât răspunsul să fie rapid, documentat, proporționat și transparent?
Unitatea de analiză este metoda de lucru, nu o criză anume și nu un client anume. Studiul este un studiu de metodă: el descrie procedura de comunicare de criză prin presă în forma descrisă de autor, o raportează la un cadru teoretic și la câteva repere normative și profesionale internaționale și propune indicatori de evaluare. Nu conține date de client, nu reconstituie crize reale și nu oferă estimări de efect. Verificarea surselor a fost făcută la 22 octombrie 2026.
Contextul organizațional este cel declarat public de companie și de autor. Potrivit ekogroup.ro, EKO GROUP oferă un serviciu de scriere și publicare de articole în presa națională și de nișă, cu link permanent și raport cu linkurile publicate [3]. Aceeași pagină trimite la comanda directă pe platforma EkoPress.ro [3]. Potrivit paginii „Presă” a EkoPress.ro, articolele standard sunt marcate „Publicitate”, iar cele în varianta „mini” și cele din cota de content creator nu sunt; potrivit paginii „Cum funcționează”, linkul publicat este monitorizat zilnic [4]. Aceste date sunt autodeclarate și nu au fost verificate independent în cadrul studiului.
Studiul tratează doar comunicarea prin presă și pe platforme, nu gestionarea operațională a crizei, litigiile sau comunicarea internă.
2. Contextul internațional
Foto: Werner Pfennig / Pexels
2.1. Cadrul teoretic: teoria situațională a comunicării de criză
Studiul folosește ca cadru teoria situațională a comunicării de criză (Situational Crisis Communication Theory, SCCT), prezentată de W. Timothy Coombs într-un articol publicat în 2007 în Corporate Reputation Review [5]. Potrivit rezumatului articolului, SCCT oferă un cadru pentru a anticipa cum vor reacționa părțile interesate la o criză, în funcție de amenințarea reputațională pe care aceasta o reprezintă, și cum vor reacționa la strategiile de răspuns folosite. Tot potrivit rezumatului, din cercetarea empirică rezultă un set de ghiduri de comunicare de criză fundamentate pe dovezi [5].
Studiul preia din SCCT doar această idee de bază: răspunsul se alege după evaluarea amenințării reputaționale și a felului în care publicul îl va primi, nu după preferința companiei. Corpul articolului nu a fost citit, deci tipologiile și recomandările detaliate ale teoriei nu sunt folosite.
2.2. Dreptul la replică: Recomandarea Rec(2004)16 a Consiliului Europei
Un reper normativ european pentru corectarea informațiilor inexacte din presă este Recomandarea Rec(2004)16 privind dreptul la replică în noul mediu media, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 15 decembrie 2004 [6]. Recomandarea se adresează statelor membre și stabilește un set de principii minime. Patru dintre ele structurează direct metoda din acest studiu.
Obiectul replicii. Orice persoană fizică sau juridică are drept de replică la informațiile din media care prezintă fapte inexacte despre ea și care îi afectează drepturile personale [6]. Preambulul precizează că opiniile și ideile rămân în afara domeniului recomandării [6]. Distincția dintre fapt inexact și opinie critică devine astfel prima întrebare a oricărui răspuns de criză prin presă.
Promptitudinea. Cererea de replică se adresează publicației într-un termen rezonabil de scurt („within a reasonably short time”), iar replica se publică fără întârzieri nejustificate („without undue delay”) [6]. Principiul obligă ambele părți: compania trebuie să ceară repede, publicația trebuie să publice repede.
Aceeași vizibilitate. Replica se publică, în măsura posibilului, cu aceeași vizibilitate („the same prominence”) ca informația contestată, pentru a ajunge la același public [6]. Recomandarea prevede și că replica este gratuită [6].
Limitarea la fapte și legătura în arhive. Replica poate fi refuzată, printre altele, dacă depășește ce este necesar pentru corectare sau nu se limitează la corectarea faptelor contestate [6]. Pentru arhivele electronice, recomandarea prevede o legătură între informația contestată și replică, astfel încât cine găsește ulterior articolul inițial să găsească și corecția [6].
Preambulul arată că dreptul la replică poate fi asigurat și prin mecanisme de autoreglementare, nu doar prin lege, și că recomandarea revizuiește Rezoluția (74) 26 a Comitetului de Miniștri [6]. Studiul nu analizează modul în care principiile au fost preluate în legislația română și nici practica instanțelor sau a organismelor de autoreglementare din România.
2.3. Raportarea conținutului ilegal pe platforme: Regulamentul privind serviciile digitale
O parte din conținutul unei crize de reputație apare pe platforme online. Potrivit paginii Comisiei Europene dedicate Regulamentului privind serviciile digitale (Digital Services Act, DSA), utilizatorii pot raporta conținutul ilegal printr-un mecanism ușor de folosit, direct pe platformă, iar platformele trebuie să răspundă raportărilor și să ofere posibilitatea de a contesta deciziile [7].
Mecanismul vizează conținutul ilegal, nu conținutul critic. O recenzie negativă sau o investigație incomodă nu devin ilegale prin faptul că afectează reputația, iar confuzia dintre cele două poate produce o a doua criză: percepția că firma încearcă să suprime critica.
2.4. Încrederea scăzută în știri
Raportul Digital News Report 2025 al Reuters Institute for the Study of Journalism, de la Universitatea Oxford, arată că încrederea în știri rămâne scăzută în eșantionul său, Ungaria și Grecia înregistrând nivelul minim, de 22% [8]. Pagina consultată nu oferă o cifră globală a încrederii, iar studiul nu folosește una.
Pentru o companie în criză, scepticismul afectează și răspunsul ei, nu doar articolul inexact. Credibilitatea răspunsului depinde de cât de ușor poate fi verificat.
2.5. Persistența informației în răspunsurile motoarelor AI
Informația publicată nu mai este citită doar de oameni. Raportul Muck Rack What Is AI Reading?, din decembrie 2025, analizează linkurile citate de mai mulți asistenți conversaționali și arată că aproximativ 25% dintre citări provin din surse jurnalistice, iar rata maximă de citare apare în primele șapte zile de la publicare [9]. Un studiu Pew Research Center din iulie 2025 a constatat că utilizatorii Google au dat clic pe un rezultat clasic în 8% dintre vizitele în care a apărut un rezumat generat de inteligența artificială, față de 15% în vizitele fără un astfel de rezumat [10].
De aici studiul formulează doar o ipoteză de lucru: o informație inexactă necorectată poate continua să fie reluată în răspunsuri generate automat, iar o corecție publicată repede și legată de articolul inițial are mai multe șanse să fie preluată. Datele Muck Rack nu măsoară efectul corecțiilor. Muck Rack este o platformă comercială de relații publice, deci o parte interesată, iar datele sale se citează ca atare.
2.6. Conținutul plătit în timpul crizei: eticheta „clear and prominent”
Pentru articolele plătite folosite într-o criză, ghidul Comisiei Federale pentru Comerț a Statelor Unite (FTC) Native Advertising: A Guide for Businesses, din decembrie 2015, stabilește că, atunci când o dezvăluire este necesară pentru a preveni inducerea în eroare, ea trebuie să fie „clear and prominent” și că o reclamă nu trebuie să sugereze că este altceva decât reclamă [11]. Ghidul este un reper american, dar principiul este relevant pentru orice criză: un text plătit prezentat ca jurnalism independent riscă să fie expus ca publicitate mascată.
3. Metoda EKO pas cu pas
Foto: RDNE Stock project / Pexels
Etapele de mai jos descriu metoda în forma descrisă de autor, pe baza practicii proprii [2]. Ordinea este logică, nu strict cronologică: monitorizarea începe odată cu criza, iar triajul se repetă pentru fiecare articol nou.
3.1. Pregătirea dinainte
În metoda descrisă de autor, comunicarea de criză începe înainte de criză. Compania pregătește trei elemente pe care nu le poate construi bine sub presiunea timpului.
Dosarul de fapte. Este un document intern, actualizat periodic, care conține datele verificabile despre companie: denumirea juridică și datele de identificare, istoricul, serviciile, cifrele publicate și sursa fiecăreia, documentele care le susțin. Rolul dosarului este ca, în momentul în care apare o informație inexactă, compania să poată arăta repede faptul corect și dovada lui. Pregătirea include eliminarea cifrelor inconsecvente între canalele proprii, care devin altfel o vulnerabilitate.
Purtătorii de cuvânt. Compania desemnează dinainte cine vorbește în numele ei, cine aprobă mesajele și cine poate fi contactat de jurnaliști. În metoda descrisă de autor, purtătorul de cuvânt este o singură persoană sau un grup restrâns, iar fluxul de aprobare are cât mai puține trepte, pentru ca promptitudinea cerută de dreptul la replică să fie posibilă în practică [6].
Lista de contacte și de canale. Compania păstrează o listă cu redacțiile relevante pentru domeniul ei, cu adresele de corecție sau de contact editorial ale publicațiilor și cu canalele proprii (site, pagini oficiale) pe care poate publica o declarație documentată.
3.2. Evaluarea amenințării și triajul: fapt inexact sau opinie critică
Când apare un articol sau o postare cu impact asupra reputației, primul pas nu este răspunsul, ci evaluarea. În spiritul SCCT, compania estimează amenințarea reputațională și reacția probabilă a publicului la diferite variante de răspuns [5]. Metoda descrisă de autor adaugă o operație practică, numită aici triaj: textul se desface în afirmații, iar fiecare afirmație se încadrează într-una din trei categorii.
- Fapt inexact. Afirmația poate fi verificată și este contrazisă de documente din dosarul de fapte. Este domeniul corecției și al dreptului la replică [6].
- Opinie sau critică. Afirmația exprimă o evaluare, o interpretare sau o nemulțumire. Recomandarea Consiliului Europei lasă opiniile în afara domeniului replicii [6]. Compania poate răspunde, dar prin declarație proprie sau prin dialog, nu prin cerere de replică.
- Conținut posibil ilegal. Afirmația ar putea intra sub incidența legii (de exemplu, date personale publicate fără temei sau acuzații care depășesc libertatea de exprimare). Încadrarea finală nu o face echipa de comunicare, ci un jurist.
Triajul limitează replica la ceea ce poate fi corectat [6] și protejează compania de reflexul de a trata orice critică drept atac.
3.3. Corecția factuală și cererea de replică la publicația de origine
Pentru faptele inexacte, metoda descrisă de autor are o regulă de ordine: corecția se cere întâi publicației de origine, nu altor canale. Motivul este principiul vizibilității comparabile: replica trebuie să ajungă la același public care a citit informația inițială, ceea ce, în practică, înseamnă aceeași publicație și, pe cât posibil, aceeași poziție în pagină [6].
Cererea de replică are, în metoda descrisă, câteva caracteristici:
- se trimite într-un termen scurt de la publicare, în acord cu principiul promptitudinii [6];
- identifică exact fraza sau datele contestate;
- prezintă faptul corect și documentul care îl susține;
- se limitează la corectarea faptelor contestate, fără atacuri la adresa autorului și fără mesaje promoționale, pentru că o replică ce depășește ce este necesar pentru corectare poate fi refuzată [6];
- solicită, pentru versiunea online, o legătură între articolul inițial și replică, după principiul arhivelor electronice [6].
Metoda descrisă de autor tratează corespondența cu redacția ca parte a dovezilor: se păstrează data cererii, textul trimis și răspunsul primit. Aceste date alimentează indicatorii din secțiunea 4.
3.4. Declarația proprie documentată
În paralel cu cererea de replică, sau atunci când critica nu ține de fapte, compania își publică poziția pe canalele proprii. În metoda descrisă de autor, declarația are o structură simplă: ce s-a întâmplat, ce știe compania la momentul declarației, ce documente susțin poziția ei, ce urmează și cine poate fi contactat pentru detalii. Declarația evită superlativele, promisiunile care nu pot fi verificate și atacurile la persoană.
Declarația proprie nu înlocuiește replica. Ea ajunge mai ales la publicul care caută deja compania, nu la cititorii publicației de origine. Rolul ei este să ofere o versiune oficială, datată și citabilă. Dacă informațiile se schimbă, declarația se actualizează vizibil, cu data actualizării.
3.5. Articole proprii, doar etichetate ca publicitate
Metoda descrisă de autor admite, în anumite situații, publicarea de articole plătite în care compania își explică poziția sau își prezintă activitatea. Folosirea lor este însă supusă la trei reguli.
Eticheta este obligatorie. Orice articol plătit folosit în timpul unei crize este etichetat clar ca publicitate, după reperul „clear and prominent” al FTC [11]. Potrivit paginii „Presă” a EkoPress.ro, doar articolele standard sunt marcate „Publicitate”; variantele „mini” și cele din cota de content creator nu sunt [4]. De aceea, în metoda descrisă, într-o criză se folosesc numai formate etichetate, iar eticheta se verifică pe fiecare pagină publicată.
Articolul plătit nu este deghizat. Textul nu imită o știre independentă, nu folosește semnătura unui jurnalist care nu l-a scris și nu se prezintă ca investigație.
Articolul plătit nu înlocuiește replica. Un articol etichetat ca publicitate, publicat în altă parte, nu ajunge la publicul articolului inițial și nu are aceeași vizibilitate, în sensul recomandării Consiliului Europei [6]. Dacă informația inițială este inexactă, corecția ei rămâne o chestiune a publicației de origine. Articolele plătite pot completa răspunsul, dar nu pot ține locul corecției.
3.6. Raportarea conținutului ilegal pe platforme
Pentru conținutul de pe platforme online care, după triaj și după opinia unui jurist, pare ilegal, metoda descrisă de autor folosește mecanismele de raportare puse la dispoziție de platforme. Potrivit Comisiei Europene, DSA prevede ca utilizatorii să poată raporta conținutul ilegal direct pe platformă, iar platformele să răspundă raportărilor și să permită contestarea deciziilor [7].
Metoda impune două precauții. Prima este că raportarea se limitează la conținutul care poate fi argumentat ca ilegal. Critica legitimă, recenziile negative și opiniile nefavorabile nu se raportează ca ilegale, chiar dacă afectează reputația. A doua este documentarea: pentru fiecare raportare se păstrează linkul, captura conținutului, data raportării, temeiul invocat și răspunsul platformei, inclusiv eventuala contestație.
3.7. Monitorizarea, inclusiv în răspunsurile motoarelor AI
Monitorizarea începe odată cu criza și urmărește trei planuri.
Presa. Se urmăresc articolele noi care preiau informația inițială, articolele care publică replica și eventualele actualizări ale articolului inițial. Pentru fiecare preluare se repetă triajul și, unde e cazul, cererea de corecție.
Platformele. Se urmăresc postările relevante și starea raportărilor făcute, conform secțiunii 3.6.
Motoarele AI. Se definește un set fix de întrebări pe care un client, un partener sau un jurnalist le-ar putea adresa unui asistent conversațional despre companie și despre subiectul crizei. Întrebările se adresează periodic acelorași asistenți, iar pentru fiecare răspuns se notează ce versiune a faptelor apare și ce surse sunt citate. Datele Muck Rack privind ponderea surselor jurnalistice în citări și concentrarea citărilor în primele zile după publicare sugerează că acest plan nu poate fi lăsat pentru finalul crizei [9].
Potrivit EkoPress.ro, linkul articolelor publicate prin platformă este monitorizat zilnic [4], iar potrivit ekogroup.ro, clientul serviciului de articole primește un raport cu linkurile publicate [3]. Acestea privesc articolele companiei, nu acoperirea independentă.
3.8. Închiderea și lecțiile învățate
În metoda descrisă de autor, o criză se închide printr-o decizie explicită, nu prin uitare. Criteriile de închidere se stabilesc la începutul crizei: de exemplu, publicarea replicilor cerute sau primirea unui răspuns definitiv de la redacții, soluționarea raportărilor pe platforme și stabilizarea versiunii faptelor în răspunsurile monitorizate.
La închidere se redactează o notă internă de lecții învățate, cu patru întrebări: ce a lipsit din pregătire, unde s-a pierdut timp, ce triaj s-a dovedit greșit și ce trebuie actualizat în dosarul de fapte. Nota alimentează pregătirea pentru următoarea criză, ceea ce închide ciclul metodei.
4. Indicatori recomandați și măsurare
Foto: Vlada Karpovich / Pexels
Indicatorii de mai jos sunt propuși ca protocol, nu ca rezultate, și nu au ținte numerice, pentru că studiul nu are date care să le justifice. Fiecare se măsoară cu aceeași procedură pe tot parcursul crizei.
4.1. Timpul până la primul răspuns
- Ce măsoară: intervalul dintre momentul publicării informației contestate și primul răspuns public al companiei (cererea de replică trimisă sau declarația proprie publicată, înregistrate separat).
- Metoda de măsurare: data și ora publicării se iau de pe pagina articolului sau din arhiva monitorizării; data și ora răspunsului, din corespondența cu redacția și din istoricul canalelor proprii.
- Limite: ora publicării afișată de unele site-uri poate fi modificată la actualizare; compania poate afla de articol cu întârziere, caz în care indicatorul măsoară și calitatea monitorizării. Indicatorul se citește împreună cu calitatea triajului.
4.2. Replici publicate raportat la replici cerute
- Ce măsoară: proporția cererilor de replică sau de corecție care au dus la publicarea unei replici, a unei corecturi sau a unei actualizări a articolului.
- Metoda de măsurare: registrul cererilor din etapa 3.3, cu data cererii, publicația, răspunsul primit și linkul replicii publicate.
- Limite: indicatorul depinde de calitatea cererilor, dar și de politica redacțiilor, pe care compania nu o controlează. O cerere refuzată pentru că privea o opinie indică o eroare de triaj. Numărul mic de cereri face proporția instabilă.
4.3. Vizibilitatea comparabilă a replicii
- Ce măsoară: măsura în care replica publicată are o vizibilitate apropiată de cea a informației contestate, după principiul „the same prominence” [6].
- Metoda de măsurare: pentru fiecare replică se notează, după o grilă stabilită dinainte, poziția (aceeași pagină, aceeași secțiune, pagina principală sau doar arhiva), formatul (articol separat, notă la final, actualizare în corpul textului) și existența unei legături reciproce între articolul inițial și replică [6].
- Limite: grila este calitativă, iar încadrarea depinde de evaluator; se recomandă ca aceeași persoană sau aceeași echipă să aplice grila pe toată durata crizei. Datele de trafic ale publicației nu sunt, de regulă, accesibile companiei, deci vizibilitatea se estimează indirect.
4.4. Tonul acoperirii
- Ce măsoară: evoluția tonului articolelor despre companie pe durata crizei.
- Metoda de măsurare: fiecare articol nou din monitorizare se încadrează, după criterii scrise dinainte, ca neutru, critic sau favorabil, și separat ca preluare a informației inițiale sau ca preluare a versiunii corectate.
- Limite: încadrarea tonului este subiectivă, iar instrumentele automate de analiză a sentimentului pot greși la ironie sau la textele juridice. O acoperire critică după o criză reală poate fi corectă jurnalistic, iar scopul metodei nu este eliminarea ei.
4.5. Prezența versiunii corectate în răspunsurile motoarelor AI
- Ce măsoară: dacă răspunsurile asistenților conversaționali la setul fix de întrebări din etapa 3.7 prezintă versiunea corectată a faptelor, versiunea inițială sau ambele, și ce surse citează.
- Metoda de măsurare: aceleași întrebări, adresate acelorași asistenți, la intervale fixe, cu notarea răspunsului, a datei și a surselor citate.
- Limite: răspunsurile acestor sisteme variază de la o interogare la alta și se pot schimba odată cu actualizarea modelelor, deci indicatorul are valoare de tendință, nu de măsurătoare exactă. Datele disponibile despre sursele citate de motoarele AI provin, în acest studiu, de la un furnizor comercial [9] și nu privesc corecțiile în mod specific.
5. Limitele studiului
Lipsa datelor de client. Studiul descrie o metodă și nu demonstrează un efect. Nu conține date măsurate pentru o criză reală, deci nu poate susține că metoda reduce durata unei crize sau impactul ei asupra reputației.
Folosirea limitată a cadrului teoretic. Din articolul lui Coombs a fost citit doar rezumatul [5]. Studiul preia de acolo doar ideea generală a SCCT și nu folosește tipologiile sau recomandările detaliate ale teoriei.
Natura surselor normative. Recomandarea Rec(2004)16 a fost citită printr-o copie publică a textului oficial [6] și nu este un act obligatoriu pentru companii; ea se adresează statelor. Regulamentul privind serviciile digitale este descris aici după pagina Comisiei Europene, nu după textul articolelor lui [7]. Ghidul FTC este un reper american [11]. Studiul nu analizează legislația și practica judiciară din România.
Natura surselor despre motoarele AI. Raportul Muck Rack este produs de un furnizor de servicii de relații publice [9], iar studiul Pew privește comportamentul utilizatorilor Google în Statele Unite [10]. Niciuna dintre surse nu măsoară persistența informațiilor inexacte sau efectul corecțiilor în răspunsurile AI; legătura propusă în secțiunea 2.5 este o ipoteză.
Factori concurenți. Tonul acoperirii și răspunsurile AI depind de factori necontrolați: deciziile redacțiilor, agenda publică, faptele de fond, actualizarea modelelor. Fără grup de comparație, legătura cauzală nu poate fi stabilită.
Datele autodeclarate. Informațiile despre EKO GROUP și EkoPress.ro provin de pe site-urile companiei și nu au fost auditate independent [3][4]. Descrierea metodei reflectă practica autorului [2].
6. Declarație de interese
Autorul acestui studiu, Eduard Petrescu, este fondatorul EKO GROUP, companie care oferă servicii de relații publice și de articole de presă; site-ul companiei trimite, pentru comanda directă, la platforma EkoPress.ro. Autorul are, prin urmare, un interes comercial direct în percepția publică a serviciilor de comunicare prin presă, inclusiv a celor folosite în situații de criză. Studiul a fost redactat ca descriere de metodă, cu surse externe citate, cu informațiile despre companie atribuite explicit site-urilor ei și cu limitele declarate, pentru ca cititorul să poată verifica fiecare afirmație. Studiul este autopublicat și nu a trecut printr-o evaluare academică independentă.
Note
[1] Yin, R. K., Case Study Research and Applications: Design and Methods, ed. a 6-a, SAGE Publications, septembrie 2017. Pagina editurii, accesat la 22.10.2026.
[2] Poziția autorului, formulată pe baza practicii proprii, inclusiv descrierea metodei din secțiunea 3; nu este o sursă independentă. EKO GROUP, accesat la 22.10.2026. Profilul autorului: Eduard Petrescu pe comunitatea-expertilor.ro, accesat la 22.10.2026.
[3] EKO GROUP, pagina serviciului de articole de presă, ekogroup.ro/presa, accesat la 22.10.2026. Informație autodeclarată de companie.
[4] EkoPress.ro, paginile „Presă” și „Cum funcționează”, accesate la 22.10.2026. Informații autodeclarate de companie.
[5] Coombs, W. T., „Protecting Organization Reputations During a Crisis: The Development and Application of Situational Crisis Communication Theory”, Corporate Reputation Review, 10(3), 2007, pp. 163-176, DOI 10.1057/palgrave.crr.1550049. A fost consultat doar rezumatul, pe pagina editorului, la 22.10.2026.
[6] Consiliul Europei, Comitetul de Miniștri, Recomandarea Rec(2004)16 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind dreptul la replică în noul mediu media, adoptată de Comitetul de Miniștri la 15.12.2004, la a 909-a reuniune a delegaților miniștrilor. Text integral consultat la 22.10.2026 în copia textului oficial.
[7] Comisia Europeană, „The Digital Services Act”, pagina de politică a Comisiei, accesat la 22.10.2026. Textul Regulamentului (UE) 2022/2065 nu a fost consultat.
[8] Reuters Institute for the Study of Journalism, Digital News Report 2025, 17 iunie 2025, pagina raportului, accesat la 22.10.2026.
[9] Muck Rack, What Is AI Reading?, decembrie 2025, PDF, accesat la 22.10.2026. Sursă produsă de un furnizor de servicii de relații publice.
[10] Chapekis, A. și Lieb, A., „Google users are less likely to click on links when an AI summary appears in the results”, Pew Research Center, 22 iulie 2025, pagina studiului, accesat la 22.10.2026.
[11] Federal Trade Commission, Native Advertising: A Guide for Businesses, decembrie 2015, pagina ghidului, accesat la 22.10.2026.
Bibliografie
Chapekis, A. și Lieb, A. (2025). Google users are less likely to click on links when an AI summary appears in the results. Pew Research Center.
Comisia Europeană (f.a., consultat în 2026). The Digital Services Act. Pagina de politică, digital-strategy.ec.europa.eu.
Consiliul Europei, Comitetul de Miniștri (2004). Recommendation Rec(2004)16 of the Committee of Ministers to member states on the right of reply in the new media environment. Adoptată la 15 decembrie 2004.
Coombs, W. T. (2007). Protecting Organization Reputations During a Crisis: The Development and Application of Situational Crisis Communication Theory. Corporate Reputation Review, 10(3), 163-176. https://doi.org/10.1057/palgrave.crr.1550049
Federal Trade Commission (2015). Native Advertising: A Guide for Businesses.
Muck Rack (2025). What Is AI Reading? (ediția decembrie 2025).
Reuters Institute for the Study of Journalism (2025). Digital News Report 2025. University of Oxford.
Yin, R. K. (2017). Case Study Research and Applications: Design and Methods (ed. a 6-a). SAGE Publications.
