Prospectarea B2B cu date personale: cum se documentează temeiul legal, informarea și dreptul de opoziție într-un flux de generare a lead-urilor asistat de inteligență artificială

Rezumat

Studiul descrie o procedură prin care o companie care generează lead-uri B2B cu ajutorul inteligenței artificiale poate documenta temeiul legal al prelucrării datelor persoanelor de contact, informarea acestora și exercitarea dreptului de opoziție. Întrebarea de la care pornește este ce trebuie să existe în scris, înainte și în timpul prospectării, pentru ca fiecare contact să poată fi justificat la cerere. Contextul normativ este dat de Regulamentul general privind protecția datelor, de Ghidul EDPB 1/2024 privind interesul legitim, de Directiva 2002/58/CE și Legea nr. 506/2004 pentru comunicările nesolicitate, cu practica CNIL ca reper comparativ, și de obligația de transparență din Regulamentul privind inteligența artificială. Metoda are nouă etape, de la inventarul surselor de date până la retenție și jurnal. Studiul nu raportează rezultate de client, propune indicatori fără ținte numerice și nu înlocuiește avizul unui jurist.

1. Întrebarea de cercetare și unitatea de analiză

În tradiția metodologică formulată de Robert K. Yin, un studiu de caz își delimitează explicit întrebarea de cercetare și unitatea de analiză [1]. Întrebarea acestui studiu, al douăzeci și unulea din seria „Studii de caz”, este următoarea: cum se documentează, într-un flux de generare a lead-urilor B2B asistat de inteligență artificială, temeiul legal al prelucrării datelor personale, informarea persoanei vizate și dreptul acesteia de opoziție, astfel încât fiecare contact să poată fi justificat ulterior, cu dovezi?

Prospectarea B2B se adresează companiilor, dar ajunge, în practică, la oameni: un director de achiziții, un antreprenor, un manager de marketing. Numele, funcția, adresa de e-mail nominală sau profilul profesional al acestor persoane sunt date cu caracter personal, chiar dacă sunt folosite într-un context de afaceri. Un flux asistat de inteligență artificială adaugă trei elemente: identificarea automată a potențialilor clienți, scorarea lor și, uneori, mesaje redactate sau trimise automat. Fiecare element ridică o întrebare de documentare.

Unitatea de analiză este procedura de documentare, nu o campanie anume și nu un client anume. Studiul este un studiu de metodă: descrie o procedură propusă, construită de autor pe baza practicii proprii [2], o raportează la textele normative citite în original și propune indicatori. Nu conține date de client, nu reconstituie campanii și nu evaluează conformitatea vreunei organizații. Verificarea surselor a fost făcută la 3 noiembrie 2026.

Contextul organizațional este cel declarat public de companie. Potrivit ekogroup.ro, EKO GROUP oferă un serviciu de generare de lead-uri B2B pe LinkedIn, descris ca 35 de cereri de conectare pe zi și un flux automat de șase mesaje [3]. Aceste informații sunt autodeclarate și nu au fost verificate independent. Definirea și scorarea lead-urilor calificate au fost tratate în studiul nr. 6 din această serie [4]; studiul de față nu reia acea discuție și se ocupă exclusiv de regimul datelor personale.

Studiul tratează prospectarea prin e-mail și prin mesaje directe. Nu tratează apelurile telefonice, publicitatea direcționată pe rețele sociale, cookie-urile sau transferurile internaționale de date. Interesul autorului în tema studiului este tratat în secțiunea 6.

2. Contextul internațional

Foto: Yan Krukau / Pexels

2.1. Datele persoanei de contact și temeiul legal

Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR) definește datele cu caracter personal ca orice informații privind o persoană fizică identificată sau identificabilă (art. 4 pct. 1) [5]. Informațiile despre o persoană juridică nu intră în această definiție, dar datele persoanei care o reprezintă intră. De aici rezultă prima distincție a metodei: în aceeași bază de date pot coexista date ale companiei (denumire, cod fiscal, adresă de sediu) și date ale persoanei de contact (nume, funcție, e-mail nominal), cu regimuri diferite.

Prelucrarea este legală doar dacă se sprijină pe unul dintre temeiurile din art. 6 alin. (1) [5]. Pentru prospectare, temeiul invocat de obicei este cel de la lit. f): prelucrarea necesară în scopul intereselor legitime urmărite de operator, cu excepția cazului în care prevalează interesele sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate [5]. Considerentul 47 precizează că prelucrarea în scopuri de marketing direct poate fi considerată ca fiind efectuată în interes legitim [5]. Art. 5 alin. (2) adaugă principiul responsabilității: operatorul trebuie să poată demonstra respectarea principiilor de prelucrare [5]. Pentru metodă, această obligație de a demonstra este punctul central.

2.2. Testul interesului legitim în trei pași

Ghidul EDPB 1/2024, adoptat la 8 octombrie 2024 în versiune pentru consultare publică, descrie trei condiții cumulative: urmărirea unui interes legitim, necesitatea prelucrării pentru acel interes și faptul că interesele sau drepturile persoanei vizate nu prevalează [6]. Potrivit ghidului, operatorii trebuie să evalueze și să documenteze cu atenție îndeplinirea acestor condiții înainte de prelucrare [6].

Ghidul tratează separat marketingul direct. El arată că formularea din considerentul 47 nu înseamnă că marketingul direct constituie întotdeauna un interes legitim și că, pentru unele forme de marketing direct, poate fi necesar un alt temei, cum ar fi consimțământul (pct. 110-111) [6]. Tot ghidul precizează că dreptul de opoziție la marketingul direct este necondiționat: persoana nu trebuie să își motiveze opoziția, iar operatorul nu poate continua prelucrarea în acest scop invocând motive legitime imperioase (pct. 122) [6].

2.3. Informarea și dreptul de opoziție

Când datele nu au fost obținute de la persoana vizată, situația obișnuită în prospectare, art. 14 GDPR enumeră informațiile care trebuie furnizate, între care identitatea operatorului, scopurile și temeiul prelucrării, interesele legitime urmărite, durata stocării, drepturile persoanei și sursa din care provin datele, inclusiv dacă provin din surse accesibile publicului [5]. Termenul este stabilit la alin. (3): într-o perioadă rezonabilă, dar cel târziu în termen de o lună, iar dacă datele sunt folosite pentru comunicarea cu persoana, cel târziu la momentul primei comunicări [5].

Art. 21 alin. (2) și (3) GDPR prevăd că persoana se poate opune oricând prelucrării în scop de marketing direct și că, după opoziție, datele nu mai sunt prelucrate în acest scop [5]. Alin. (4) cere ca dreptul de opoziție să fie adus explicit la cunoștința persoanei, cel târziu la prima comunicare, prezentat clar și separat de orice alte informații [5]. Art. 12 alin. (3) stabilește că operatorul răspunde la cererile privind drepturile persoanei fără întârzieri nejustificate și cel târziu în termen de o lună [5].

Art. 22 alin. (1) GDPR acordă persoanei dreptul de a nu face obiectul unei decizii bazate exclusiv pe prelucrare automată, inclusiv crearea de profiluri, care produce efecte juridice sau o afectează în mod similar într-o măsură semnificativă [5]. Studiul nu susține că scorarea unui lead atinge acest prag; o menționează pentru că justifică, în metodă, verificarea umană a deciziilor automate. Art. 30 cere operatorului să țină o evidență a activităților de prelucrare, care cuprinde, între altele, scopurile și categoriile de persoane și de date [5].

2.4. Comunicările nesolicitate: directiva, legea română și reperul CNIL

Pe lângă GDPR, trimiterea mesajelor comerciale este reglementată de Directiva 2002/58/CE. Art. 13 alin. (1) permite folosirea poștei electronice în scop de marketing direct doar față de abonații care și-au dat consimțământul prealabil, iar alin. (2) prevede o excepție pentru clienții existenți, pentru produse sau servicii similare, cu posibilitatea de opoziție la colectare și la fiecare mesaj [7]. Alin. (5) aplică alin. (1) și (3) abonaților persoane fizice și lasă statelor membre protecția intereselor legitime ale abonaților persoane juridice [7].

În România, Legea nr. 506/2004 interzice, la art. 12 alin. (1), comunicările comerciale prin poștă electronică, cu excepția cazului în care abonatul sau utilizatorul vizat și-a exprimat în prealabil consimțământul expres [8]. Alin. (2) preia excepția clienților existenți, iar alin. (3) interzice mesajele care ascund identitatea reală a expeditorului sau care nu indică o adresă validă pentru solicitarea încetării comunicărilor [8]. Alin. (4) prevede că alin. (1) și (3) se aplică în mod corespunzător și abonaților persoane juridice [8].

Ca reper comparativ, Comisia Națională pentru Informatică și Libertăți (CNIL) din Franța distinge, pe pagina sa actualizată la 10 iunie 2026, între particulari, pentru care regula generală este consimțământul prealabil, și profesioniști, pentru care prospectarea se poate întemeia pe interesul legitim atunci când obiectul ei are legătură cu profesia persoanei, cu informare și cu posibilitatea de opoziție simplă și gratuită [9]. Comparația arată de ce un model din altă țară nu se poate prelua direct: textul românesc citit extinde cerința consimțământului prealabil și la abonații persoane juridice. Studiul nu stabilește cum se aplică această prevedere mesajelor directe din rețelele profesionale; încadrarea fiecărui canal aparține unui jurist.

2.5. Transparența sistemelor de inteligență artificială

Regulamentul (UE) 2024/1689, privind inteligența artificială, prevede la art. 50 alin. (1) că furnizorii se asigură că sistemele de inteligență artificială destinate să interacționeze direct cu persoane fizice sunt proiectate astfel încât persoanele să fie informate că interacționează cu un astfel de sistem, cu excepția cazului în care acest lucru este evident [10]. Alin. (5) cere ca informația să fie furnizată clar și distinct, cel târziu la momentul primei interacțiuni [10]. Potrivit art. 113, regulamentul se aplică de la 2 august 2026, cu excepțiile enumerate la lit. a)-c), printre care art. 50 nu figurează [10]. Regulamentul a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2026/1744 din 8 iulie 2026 (Digital Omnibus on AI), publicat în Jurnalul Oficial la 24 iulie 2026; în privința art. 50, modificarea introduce o perioadă de tranziție de patru luni pentru obligațiile de marcare de la alin. (2), aplicabilă furnizorilor de sisteme generative introduse pe piață înainte de 2 august 2026, și elimină împuternicirea Comisiei de la alin. (7), fără a privi alin. (1) și (5) citate aici [11].

3. Metoda EKO pas cu pas

Foto: Kampus Production / Pexels

Etapele de mai jos sunt o procedură propusă, formulată de autor pe baza practicii proprii [2], nu o practică a cărei eficacitate a fost demonstrată. Etapele 3.1-3.3 se parcurg o dată, la configurarea fluxului, și se revizuiesc periodic; etapele 3.4-3.9 se aplică fiecărui lead.

3.1. Inventarul surselor de date

Procedura începe cu o listă a tuturor surselor din care provin lead-urile: profiluri profesionale publice, site-uri de companii, registre publice, liste cumpărate sau închiriate, formulare proprii, recomandări. Pentru fiecare sursă se notează ce date furnizează, condițiile de utilizare ale sursei și data la care a fost evaluată. Fiecare lead primește în baza de date un câmp care indică sursa și data colectării. Câmpul servește direct informării din etapa 3.4, deoarece art. 14 alin. (2) lit. f) GDPR cere comunicarea sursei datelor [5]. Un lead fără sursă documentată nu intră în flux.

3.2. Distincția B2B/B2C și separarea datelor

Baza de date separă câmpurile companiei de câmpurile persoanei de contact. Pentru fiecare contact se notează dacă adresa este generică, a unei funcții, sau nominală, și dacă persoana este contactată în calitate profesională. Contactele care par să fie consumatori, de exemplu adrese personale fără legătură cu o companie, se exclud din fluxul B2B. Se colectează doar datele necesare pentru calificare și pentru primul contact, în acord cu principiul reducerii la minimum a datelor din art. 5 alin. (1) lit. c) GDPR [5].

3.3. Registrul testului de interes legitim

Pentru fiecare tip de campanie se completează, înainte de primul mesaj, o fișă în trei părți, după structura din Ghidul EDPB 1/2024 [6]:

• Interesul: ce interes comercial se urmărește, formulat precis, și de ce este legitim.
• Necesitatea: de ce datele alese sunt necesare pentru acest interes și ce date nu se colectează.
• Echilibrarea: ce așteptări rezonabile poate avea persoana, ce impact are contactul asupra ei și ce garanții se aplică (informare, opoziție simplă, limită de mesaje, retenție scurtă).

Fișa se datează, se semnează de persoana responsabilă și se revizuiește la schimbarea surselor, a canalelor sau a mesajelor. Dacă echilibrarea nu este favorabilă sau dacă legislația națională cere consimțământ pentru canalul ales, procedura oprește campania pe acel canal. Fișa se leagă de evidența activităților de prelucrare prevăzută la art. 30 GDPR [5].

3.4. Informarea la primul contact

Primul mesaj conține sau trimite la o notă de informare care acoperă elementele din art. 14 GDPR: cine este operatorul, de unde provin datele, scopul și temeiul prelucrării, interesul legitim urmărit, durata stocării și drepturile persoanei, inclusiv dreptul de a depune plângere [5]. Nota este scurtă în mesaj și completă pe o pagină stabilă, la un link. Data trimiterii primului mesaj se înregistrează, pentru că art. 14 alin. (3) leagă termenul de informare de prima comunicare [5].

3.5. Canalul de opoziție și lista de excludere

Dreptul de opoziție se prezintă în primul mesaj separat de restul textului, conform art. 21 alin. (4) GDPR [5], printr-un mijloc simplu: un răspuns cu un cuvânt, un link sau o adresă dedicată. Orice formă de refuz, inclusiv una formulată liber, se tratează ca opoziție. Contactul trece imediat pe o listă de excludere care se aplică tuturor campaniilor și tuturor canalelor, nu doar celui pe care s-a primit opoziția. Lista păstrează doar datele minime necesare pentru a împiedica un nou contact și data opoziției. Înainte de fiecare trimitere, lista de destinatari se compară automat cu lista de excludere.

3.6. Regimul canalului de comunicare

Pentru fiecare canal (e-mail, mesaje directe pe rețele profesionale, formulare de contact) se notează în fișa din etapa 3.3 ce regim de comunicări nesolicitate i se aplică, după evaluarea unui jurist. Pentru e-mail, procedura pornește de la textul art. 12 din Legea nr. 506/2004, inclusiv alin. (4) privind persoanele juridice [8], și nu de la practica din alte țări [9]. Fiecare mesaj indică identitatea reală a expeditorului și o adresă validă pentru încetarea comunicărilor, conform art. 12 alin. (3) [8].

3.7. Transparența privind inteligența artificială

Dacă persoana interacționează direct cu un sistem de inteligență artificială, de exemplu un asistent care răspunde automat la mesaje, procedura prevede o mențiune clară încă de la prima interacțiune, în sensul art. 50 alin. (1) și (5) din Regulamentul (UE) 2024/1689 [10]. Cine este furnizorul și cine este implementatorul sistemului se stabilește separat, pentru că obligațiile diferă. Dacă un text este doar redactat cu ajutorul inteligenței artificiale și trimis de un om care și-l asumă, situația se notează distinct, fără a o confunda cu interacțiunea directă.

3.8. Verificarea umană

Scorarea și selecția automată a lead-urilor sunt verificate de o persoană înainte de primul mesaj, pe un eșantion stabilit în fișa campaniei. Verificatorul confirmă sursa, calitatea profesională a contactului, absența de pe lista de excludere și corectitudinea textului. Răspunsurile primite sunt citite de un om, iar opozițiile nu depind de o clasificare automată. Procedura nu folosește scorul pentru decizii care produc efecte juridice asupra persoanei, având în vedere art. 22 GDPR [5].

3.9. Retenția și jurnalul

Pentru lead-urile care nu răspund sau nu sunt calificate se stabilește în scris o durată de păstrare, după care datele se șterg sau se anonimizează, conform principiului limitării stocării din art. 5 alin. (1) lit. e) GDPR [5]. Un jurnal înregistrează, pentru fiecare lead, sursa, data colectării, campania, data informării, mesajele trimise, opoziția și data ștergerii. Jurnalul este instrumentul prin care operatorul poate demonstra conformitatea, în sensul art. 5 alin. (2) [5].

4. Indicatori recomandați și măsurare

Indicatorii de mai jos sunt propuși ca protocol, nu ca rezultate. Studiul nu stabilește valori-țintă, cu o singură excepție, care nu este o normă statistică, ci consecința directă a art. 21 alin. (3) GDPR [5]: niciun contact după opoziție. Toți se calculează din jurnalul descris în etapa 3.9.

• Ponderea lead-urilor cu sursă documentată: numărul lead-urilor cu sursă și dată de colectare înregistrate, raportat la totalul lead-urilor din flux. Limită: indicatorul arată existența câmpului, nu corectitudinea lui; se completează cu verificarea unui eșantion.
• Ponderea campaniilor cu fișă de interes legitim completată înainte de primul mesaj: se compară data fișei cu data primului mesaj al campaniei. Limită: indicatorul nu evaluează calitatea raționamentului din fișă.
• Timpul până la informare: intervalul dintre colectarea datelor și furnizarea informațiilor din art. 14, raportat la termenele din alin. (3) [5]. Limită: depinde de acuratețea datei de colectare.
• Timpul de procesare a opozițiilor: intervalul dintre primirea opoziției și înscrierea pe lista de excludere. Limită: opozițiile formulate liber pot fi identificate cu întârziere dacă nu sunt citite de un om.
• Rata de opoziție: numărul opozițiilor raportat la numărul persoanelor contactate, pe campanie și pe sursă. Limită: o rată scăzută nu dovedește acceptarea, pentru că mulți destinatari ignoră mesajele; indicatorul servește la compararea surselor și a mesajelor între ele.
• Numărul de contacte după opoziție: numărul mesajelor trimise persoanelor aflate pe lista de excludere, pe orice canal. Ținta este zero; orice valoare peste zero declanșează analiza cauzei.
• Ponderea lead-urilor verificate de un om înainte de primul mesaj: raportată la eșantionul stabilit. Limită: verificarea poate deveni formală dacă volumul este mare.
• Ponderea datelor șterse la termen: lead-urile ajunse la sfârșitul duratei de păstrare și efectiv șterse sau anonimizate. Limită: copiile din alte sisteme, cum ar fi exporturile sau căsuțele de e-mail, nu apar în jurnal și trebuie inventariate separat.

5. Limitele studiului

Nu este consultanță juridică. Studiul descrie o procedură de documentare și redă orientativ prevederi normative. Nu înlocuiește avizul unui jurist sau al responsabilului cu protecția datelor (DPO) și nu stabilește dacă o anumită campanie este legală. Încadrarea canalelor, a temeiului și a rolurilor aparține unui specialist, pe faptele concrete.

Lipsa datelor de client. Studiul nu conține date măsurate și nu poate susține că procedura reduce plângerile, sancțiunile sau ratele de opoziție.

Textele normative. GDPR, Directiva 2002/58/CE și Regulamentul (UE) 2024/1689 au fost citite în versiunea în limba engleză publicată în Jurnalul Oficial, prin copii arhivate, deoarece EUR-Lex a refuzat accesul automat [5][7][10]; formulările din studiu sunt redări în limba română, nu citate din versiunea oficială română. Regulamentul (UE) 2026/1744, care modifică Regulamentul (UE) 2024/1689, a fost citit în versiunea în limba engleză din Jurnalul Oficial, doar în părțile privind art. 50 [11]. Alte modificări ulterioare se verifică în versiunile consolidate. Legea nr. 506/2004 a fost citită în forma consolidată din Portalul legislativ, care trimite încă la Legea nr. 677/2001 [8]. Ghidul EDPB a fost citit în versiunea pentru consultare publică [6]; o versiune finală poate diferi. Studiul nu analizează deciziile Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, jurisprudența sau ghidurile altor autorități, iar ghidul autorității britanice nu a putut fi consultat și nu a fost folosit.

Reperul comparativ. Pagina CNIL [9] descrie practica unei autorități franceze, în cadrul legii franceze, și nu are efect în România.

Datele autodeclarate. Informațiile despre EKO GROUP provin de pe site-ul companiei [3], iar procedura reflectă poziția autorului [2]; nu au fost auditate independent.

6. Declarație de interese

Autorul acestui studiu, Eduard Petrescu, este fondatorul EKO GROUP, companie care, potrivit ekogroup.ro, oferă servicii de generare de lead-uri B2B [3]; grupul include și platforma EkoPress.ro. Potrivit autorului, compania desfășoară activitate din 2014 [2]. Autorul are, prin urmare, un interes comercial direct în percepția publică a prospectării B2B asistate de inteligență artificială. Studiul nu a fost plătit sau comandat de terți. A fost redactat ca descriere de metodă, cu prevederile normative citite în original, cu informațiile despre companie atribuite site-ului ei și cu limitele declarate. Studiul este autopublicat și nu a trecut printr-o evaluare academică independentă.

Note

[1] Yin, R. K., Case Study Research and Applications: Design and Methods, ed. a 6-a, SAGE Publications, 2017. Pagina editurii, accesat la 3.11.2026.

[2] Poziția autorului, formulată pe baza practicii proprii, inclusiv procedura din secțiunea 3 și anul începerii activității; nu este o sursă independentă. Profilul autorului: Eduard Petrescu pe comunitatea-expertilor.ro, accesat la 3.11.2026.

[3] EKO GROUP, pagina serviciului de generare de lead-uri B2B, accesat la 3.11.2026. Informații autodeclarate de companie.

[4] Petrescu, E., „Calitate înaintea cantității: cum se definește, se verifică și se măsoară calificarea lead-urilor cu inteligență artificială în B2B”, studiul nr. 6 din seria „Studii de caz”, comunitatea-expertilor.ro, accesat la 3.11.2026.

[5] Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 (Regulamentul general privind protecția datelor), JO L 119, 4.5.2016, considerentul 47, art. 4 pct. 1, art. 5, art. 6 alin. (1) lit. f), art. 12 alin. (3), art. 14, art. 21, art. 22 alin. (1) și art. 30 alin. (1), EUR-Lex. Pagina a refuzat accesul automat; textul în limba engleză a fost citit în copia arhivată Wayback Machine, accesat la 3.11.2026. Redare orientativă, fără valoare de consultanță juridică.

[6] European Data Protection Board, Guidelines 1/2024 on processing of personal data based on Article 6(1)(f) GDPR, versiunea 1.0, adoptată la 8 octombrie 2024, versiune pentru consultare publică, rezumatul executiv și pct. 6, 110, 111 și 122, PDF, accesat la 3.11.2026.

[7] Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice, art. 13, EUR-Lex. Pagina a refuzat accesul automat; textul publicat inițial în Jurnalul Oficial, în limba engleză, a fost citit în copia arhivată Wayback Machine, accesat la 3.11.2026. Modificările ulterioare se verifică în versiunea consolidată.

[8] Legea nr. 506 din 17 noiembrie 2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, art. 12, forma consolidată, Portalul legislativ, accesat la 3.11.2026.

[9] Commission nationale de l'informatique et des libertés (CNIL), „La prospection commerciale par courrier électronique, SMS-MMS et automate d'appel”, pagină datată 10 iunie 2026, cnil.fr, accesat la 3.11.2026. Reper comparativ, fără efect juridic în România.

[10] Regulamentul (UE) 2024/1689 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2024 de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială, art. 50 alin. (1) și (5) și art. 113, EUR-Lex. Pagina a refuzat accesul automat; textul în limba engleză a fost citit în copia arhivată Wayback Machine, accesat la 3.11.2026. Modificările ulterioare se verifică în versiunea consolidată. Redare orientativă, fără valoare de consultanță juridică.

[11] Regulamentul (UE) 2026/1744 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iulie 2026 de modificare a Regulamentelor (UE) 2024/1689, (UE) 2018/1139 și (UE) 2023/1230 în ceea ce privește simplificarea punerii în aplicare a normelor armonizate privind inteligența artificială (Digital Omnibus on AI), JO seria L, 24.7.2026, considerentul 38 și modificările privind art. 50, EUR-Lex, accesat la 9.11.2026.

Bibliografie

Commission nationale de l'informatique et des libertés (2026). La prospection commerciale par courrier électronique, SMS-MMS et automate d'appel. CNIL.

European Data Protection Board (2024). Guidelines 1/2024 on processing of personal data based on Article 6(1)(f) GDPR, versiunea 1.0 pentru consultare publică. EDPB.

Parlamentul European și Consiliul (2002). Directiva 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice. Jurnalul Oficial, L 201.

Parlamentul European și Consiliul (2016). Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Jurnalul Oficial, L 119.

Parlamentul European și Consiliul (2024). Regulamentul (UE) 2024/1689 de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială. Jurnalul Oficial, seria L.

Parlamentul European și Consiliul (2026). Regulamentul (UE) 2026/1744 de modificare a Regulamentelor (UE) 2024/1689, (UE) 2018/1139 și (UE) 2023/1230 (Digital Omnibus on AI). Jurnalul Oficial, seria L, 24.7.2026.

Parlamentul României (2004). Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice. Monitorul Oficial, nr. 1101 din 25 noiembrie 2004.

Yin, R. K. (2017). Case Study Research and Applications: Design and Methods (ed. a 6-a). SAGE Publications.