Rezumat
Studiul descrie metoda prin care o organizație planifică, etichetează și măsoară o serie de articole sponsorizate publicate pe mai multe publicații online. Întrebarea de la care pornește este cum poate fi publicat un volum mare de advertoriale fără ca seria să intre în categoriile pe care Google le tratează ca spam: linkurile plătite care transmit clasament, conținutul creat la scară cu valoare redusă și conținutul terț găzduit pentru a profita de reputația unui site. Reperele sunt documentația Google Search Central, protocolul IndexNow și ghidul Comisiei Federale pentru Comerț a Statelor Unite privind publicitatea nativă. Metoda are opt etape, de la registrul de subiecte până la raportul final, și separă două etichete: cea vizibilă pentru cititor și atributul rel="sponsored" pentru motoare. Studiul nu raportează rezultate de client. Propune indicatori de măsurare, fiecare cu metoda și limitele lui.
1. Întrebarea de cercetare și unitatea de analiză
În tradiția metodologică a studiului de caz formulată de Robert K. Yin, un studiu își delimitează explicit întrebarea de cercetare și unitatea de analiză [1]. Întrebarea acestui studiu, al treisprezecelea din seria „Studii de caz”, este următoarea: cum se planifică, cum se etichetează și cum se măsoară o serie de zeci de articole sponsorizate publicate pe mai multe site-uri, astfel încât fiecare articol să fie util cititorului, să fie identificabil ca publicitate și să nu fie tratat de motoarele de căutare ca o încercare de manipulare a clasamentului?
Unitatea de analiză este metoda de lucru, nu o campanie anume și nu un client anume. Studiul este un studiu de metodă: el descrie procedura în forma descrisă de autor [2], o raportează la documentația publică a motoarelor de căutare și la un reper normativ internațional și propune indicatori de evaluare. Nu conține date de client, nu reconstituie campanii reale și nu oferă estimări de efect. Verificarea surselor externe a fost făcută la 24 octombrie 2026.
Prin „advertorial SEO” se înțelege aici un articol plătit, publicat pe un site de presă sau de conținut, care conține cel puțin un link către site-ul celui care plătește și care este scris, între altele, cu gândul la vizibilitatea în căutări. Prin „la scară” se înțelege o serie de zeci de astfel de articole, publicate într-un interval scurt pe publicații diferite.
Studiul continuă seria pe aceeași temă a presei plătite, dar dintr-un unghi diferit. Studiul nr. 1 a tratat presa ca infrastructură de încredere, iar studiul nr. 9 a descris platforma self-service prin care se comandă publicarea. Acest studiu tratează volumul și relația lui cu politicile motoarelor de căutare.
Contextul organizațional este cel declarat public de companie. Potrivit ekogroup.ro, EKO GROUP oferă un serviciu de advertoriale SEO prezentat ca „100 de articole în 7 zile”, urmate de „30–50 articole pe lună”, „publicate și indexate în 24 de ore” [3]. Publicarea se face prin platforma EkoPress.ro, care descrie un proces în patru pași, cu publicare în cel mult 45 de minute de la aprobare, în zilele lucrătoare, între orele 9 și 17, și cu monitorizarea zilnică a linkului [4]. Aceste date sunt autodeclarate și nu au fost verificate independent în cadrul studiului. Afirmația despre indexare este discutată în secțiunea 4, pentru că decizia de indexare aparține motorului de căutare, nu editorului.
Studiul tratează planificarea editorială, etichetarea și măsurarea. Nu tratează redactarea propriu-zisă a textelor, prețurile, contractele dintre client, agenție și publicații sau legislația română a publicității.
2. Contextul internațional
Foto: Mike van Schoonderwalt / Pexels
2.1. Linkul plătit și atributul *rel="sponsored"*
Documentația Google Search Central privind calificarea linkurilor externe recomandă atributul rel="sponsored" pentru linkurile din reclame și din plasările plătite și precizează că acesta este varianta preferată [6]. Atributul rel="nofollow" rămâne acceptat, ca soluție de rezervă atunci când nicio altă valoare nu se potrivește [6]. Aceeași pagină leagă explicit linkurile plătite de politicile Google privind spamul [6].
Atributul rel="sponsored" a fost introdus de Google pe 10 septembrie 2019, într-o postare de pe blogul Search Central, pentru linkurile din reclame, sponsorizări sau alte acorduri care implică o compensație, împreună cu rel="ugc", destinat conținutului generat de utilizatori [8]. Tot atunci, cele trei atribute (sponsored, ugc și nofollow) au fost declarate indicii, nu directive [8]. Pentru metoda de față, consecința este că atributul spune motorului ce natură are linkul, dar nu garantează un anumit tratament al lui.
2.2. Politicile Google privind spamul: trei categorii relevante pentru advertoriale
Pagina Google cu politicile de spam pentru căutarea web descrie mai multe practici. Trei dintre ele privesc direct o serie de advertoriale [7].
Linkurile de tip spam. Potrivit paginii, cumpărarea sau vânzarea de linkuri care transmit clasament este spam, iar un articol sponsorizat sau un advertorial care transmite clasament prin linkuri sau prin ancore optimizate intră în aceeași categorie [7]. Pagina precizează însă că linkurile plătite nu sunt o încălcare dacă sunt marcate cu rel="nofollow" sau rel="sponsored" [7]. Problema nu este, așadar, existența advertorialului, ci un link plătit nemarcat.
Abuzul de conținut la scară („scaled content abuse”). Pagina descrie ca spam crearea în masă de pagini cu puțină valoare pentru utilizatori, inclusiv prin generare masivă cu inteligență artificială [7]. Postarea Google din 5 martie 2024 care a anunțat politica o definea prin scop: multe pagini generate în principal pentru a manipula clasamentul, indiferent dacă sunt produse automat, de oameni sau printr-o combinație [9]. Criteriul este, prin urmare, valoarea și scopul paginilor, nu metoda de producție.
Reputația site-ului. Pagina actuală folosește titlul „Site reputation policy” și se referă la conținutul terț găzduit pe un site pentru a profita de forța lui de clasament [7]. Postarea din martie 2024 vorbea despre „site reputation abuse”: pagini terțe, inclusiv sponsorizate, de publicitate sau ale partenerilor, publicate cu supraveghere minimă din partea site-ului gazdă, cu scopul de a profita de semnalele de clasament ale acestuia [9]. Atât postarea, cât și pagina actuală precizează că nu orice conținut terț este o încălcare; știrile sindicalizate, conținutul generat de utilizatori, munca editorială și linkurile de afiliere nu sunt, de regulă, încălcări [7][9]. Pagina actuală menționează și un regim diferit de aplicare în Spațiul Economic European față de restul lumii [7]; studiul nu analizează acest regim.
2.3. Conținutul creat pentru oameni
Documentul Google despre conținutul util, de încredere și creat în primul rând pentru oameni („people-first”) arată că sistemele de clasificare urmăresc să aducă în față informații create pentru oameni, nu pentru manipularea clasamentului [10]. Documentul propune un test practic: dacă publicul vizat ar găsi conținutul valoros în cazul în care ar ajunge direct pe site, fără să fi venit dintr-un motor de căutare [10]. Ca semnal de alarmă, documentul indică publicarea de conținut în primul rând pentru vizite din căutări, de exemplu pe multe subiecte, în speranța că unele vor performa [10].
Pentru o serie de advertoriale, acest test se aplică fiecărui articol în parte: un text care nu ar avea sens pentru cititorul publicației gazdă, în afara rolului lui de purtător de link, este exact tipul de pagină pe care documentul îl descrie ca problematic.
2.4. Eticheta pentru cititor: ghidul FTC privind publicitatea nativă
Atributul rel="sponsored" este invizibil pentru cititor. Pentru eticheta vizibilă, studiul folosește ca reper ghidul Comisiei Federale pentru Comerț a Statelor Unite (FTC), Native Advertising: A Guide for Businesses, din decembrie 2015. Ghidul stabilește că, atunci când o dezvăluire este necesară pentru a preveni inducerea în eroare, ea trebuie să fie „clear and prominent” (clară și vizibilă) și că o reclamă nu trebuie să sugereze că este altceva decât reclamă [13]. Ghidul este un reper american și este folosit aici ca principiu de bună practică, nu ca normă aplicabilă în România.
2.5. Încrederea cititorilor și traficul din căutări
Două date de context arată de ce eticheta și măsurarea contează. Raportul Digital News Report 2025 al Reuters Institute for the Study of Journalism, de la Universitatea Oxford, descrie o deplasare a consumului de știri spre rețelele sociale și video și arată că încrederea în știri rămâne scăzută, Ungaria și Grecia înregistrând nivelul minim, de 22% [14]. Un text plătit care nu se declară ca atare riscă să afecteze o încredere deja fragilă, atât în publicație, cât și în marca promovată.
Un studiu Pew Research Center din iulie 2025 a constatat că utilizatorii Google au dat clic pe un rezultat clasic în 8% dintre vizitele în care a apărut un rezumat generat de inteligența artificială, față de 15% în vizitele fără un astfel de rezumat [15]. Pentru măsurare, consecința este că numărul de clicuri din căutare nu mai poate fi singurul indicator al efectului unui articol: un articol poate fi indexat și afișat fără să producă vizite.
3. Metoda EKO pas cu pas
Foto: Polina Zimmerman / Pexels
Etapele de mai jos prezintă metoda așa cum o formulează autorul, pe baza practicii proprii [2]. Ele pornesc de la ideea că riscul unei serii mari de advertoriale nu ține de numărul de articole în sine, ci de felul în care acestea se repetă, se leagă între ele și se prezintă cititorului. Etapele 3.1-3.5 se fac înainte de publicare, iar etapele 3.6-3.8 în timpul și după publicare.
3.1. Registrul de subiecte: un subiect și o intenție principală pe articol
În metoda descrisă de autor, planificarea unei serii nu începe de la lista de publicații, ci de la un registru de subiecte. Fiecare rând al registrului corespunde unui articol și conține subiectul, întrebarea la care răspunde articolul pentru cititor, expresia de căutare principală și publicul publicației gazdă. Regula registrului este unicitatea: două articole din aceeași serie nu au același subiect și nici aceeași expresie de căutare principală.
Regula are două motive. Primul este cititorul: o serie în care zeci de texte spun același lucru cu alte cuvinte nu adaugă informație, iar documentul Google despre conținutul creat pentru oameni descrie ca semnal de alarmă tocmai producția pe multe subiecte în speranța că unele vor performa [10]. Al doilea este suprapunerea tematică, numită în practica SEO și „canibalizare”: mai multe pagini care răspund la aceeași căutare pot ajunge să concureze între ele. Termenul nu apare în sursele Google citate aici și este folosit ca termen de practică, nu ca normă.
Rezultatul etapei este registrul de subiecte, verificat înainte de redactare pentru dubluri de subiect și de expresie principală.
3.2. Potrivirea dintre subiect și publicația gazdă
A doua etapă alocă fiecare subiect unei publicații. Criteriul este relevanța pentru publicul acelei publicații: un articol despre finanțarea unei firme se potrivește unei publicații de business, nu uneia de modă. Potrivirea răspunde direct testului din documentul Google: dacă cititorul obișnuit al publicației ar găsi articolul util, ajungând la el direct [10].
Potrivirea ține și de politica privind reputația site-ului. Aceasta vizează conținutul terț publicat cu supraveghere minimă, pentru a folosi semnalele de clasament ale gazdei [7][9]. Un articol fără legătură cu tematica publicației este un indiciu de astfel de supraveghere minimă. Studiul nu susține că potrivirea tematică exclude riscul, ci doar că lipsa ei îl crește.
3.3. Registrul de linkuri și ancorele
A treia etapă este un registru de linkuri, separat de registrul de subiecte. Pentru fiecare articol se notează adresa paginii-țintă, textul ancorei, atributul aplicat și motivul pentru care linkul este util cititorului în acel context. În metoda descrisă de autor, fiecare articol conține puține linkuri către client, iar ancorele sunt descriptive și variate, de regulă numele mărcii sau o descriere naturală a paginii, nu aceeași expresie comercială repetată în toată seria.
Motivul este formularea din politicile Google: un advertorial devine problematic atunci când transmite clasament prin linkuri sau prin ancore optimizate [7]. Registrul de linkuri permite verificarea, înainte de publicare, a repetării ancorelor și a distribuției linkurilor între paginile clientului. După publicare, același registru devine instrumentul de control al stării linkurilor.
3.4. Cele două etichete: cititorul și motorul de căutare
A patra etapă stabilește, pentru fiecare articol, două marcaje distincte, cu destinatari diferiți.
Eticheta vizibilă se adresează cititorului. În metoda descrisă de autor, ea este un cuvânt precum „Publicitate” sau „Articol sponsorizat”, așezat lângă titlu sau la începutul textului, unde cititorul îl vede înainte de a începe lectura, în spiritul cerinței „clear and prominent” din ghidul FTC [13]. Potrivit paginii „Presă” a EkoPress.ro, articolele standard publicate prin platformă sunt marcate „Publicitate”, dar cele în varianta „mini” și cele din cota de content creator nu sunt [5]. Aceeași platformă descrie varianta „mini” ca un text de cel mult 350 de cuvinte, cu rol de backlink [4]. Această diferență este tratată în secțiunea 5 ca limită a metodei.
Atributul de link se adresează motorului de căutare. În metoda descrisă de autor, linkurile plătite către client poartă rel="sponsored", varianta preferată de Google pentru plasările plătite [6], cu rel="nofollow" ca alternativă acceptată [6][7]. Cele două marcaje nu se înlocuiesc unul pe altul: un link marcat corect pentru motor nu spune nimic cititorului, iar o etichetă vizibilă nu spune nimic motorului despre natura linkului.
3.5. Calendarul de publicare
A cincea etapă distribuie articolele în timp. Pentru un volum mare, cum este cel de „100 de articole în 7 zile” descris pe ekogroup.ro [3], calendarul are rolul de a verifica, înainte de publicare, că articolele din aceeași zi nu sunt variații ale aceluiași text și că fiecare publicație primește un subiect alocat în etapa 3.2. Politica Google privind conținutul la scară nu stabilește un prag numeric de articole; criteriul ei este valoarea paginilor și scopul lor [7][9]. Studiul nu propune, prin urmare, un ritm „sigur”, pentru că sursele nu oferă unul.
3.6. Verificarea după publicare
A șasea etapă verifică fiecare articol publicat, pe pagina reală. Lista de control are patru puncte: pagina răspunde și este accesibilă public; eticheta vizibilă există și se vede fără derulare; linkurile către client au atributul din registrul de linkuri; textul publicat corespunde versiunii aprobate. Potrivit EkoPress.ro, linkul publicat este monitorizat zilnic [4]; verificarea descrisă aici adaugă atributul și eticheta, care nu sunt menționate în descrierea monitorizării.
3.7. Notificarea și verificarea indexării
A șaptea etapă anunță motoarele de căutare și verifică starea de indexare. Pentru notificare se poate folosi IndexNow, un protocol prin care un site anunță motoarele de căutare participante că a adăugat, a actualizat sau a șters adrese; adresele se pot trimite una câte una sau în loturi de până la 10.000, iar dreptul asupra site-ului se dovedește printr-un fișier-cheie găzduit pe acesta [12]. Pagina de documentare consultată nu numește motoarele participante [12], iar studiul nu le numește nici el. Notificarea poate fi trimisă doar de cine controlează site-ul publicației, deci depinde de editor.
Pentru verificare, metoda folosește instrumentul URL Inspection din Google Search Console, descris în secțiunea 4.1. Acesta cere acces la proprietatea site-ului în Search Console, deci tot editorul sau cine are acest acces îl poate folosi.
3.8. Raportul final
Ultima etapă reunește registrul de subiecte, registrul de linkuri, rezultatele verificării după publicare și indicatorii din secțiunea 4. Raportul arată, pentru fiecare articol, adresa, data publicării, eticheta, atributul linkurilor, starea de indexare la data verificării și eventualele abateri constatate, cu data constatării.
4. Indicatori recomandați și măsurare
Foto: Brett Sayles / Pexels
Indicatorii de mai jos sunt propuși ca protocol, nu ca rezultate, și nu au ținte numerice, pentru că studiul nu are date care să le justifice. Fiecare indicator se măsoară cu aceeași procedură pentru toate articolele seriei și se raportează cu data măsurării.
4.1. Starea de indexare, cu distincția dintre starea indexată și testul live
Ce măsoară: proporția articolelor din serie pe care Google le are în index la o dată dată.
Metoda de măsurare: instrumentul URL Inspection din Search Console, aplicat fiecărei adrese. Documentația lui face o distincție importantă: starea indexată nu este un test live, ci arată ultima versiune indexată, care poate diferi de pagina curentă; testul live este o verificare separată [11]. În raport se notează separat cele două rezultate. Mesajul „URL is on Google” înseamnă că pagina este eligibilă să apară în rezultate, nu că va apărea cu siguranță [11].
Limite: instrumentul cere acces la proprietatea site-ului gazdă. Starea se schimbă în timp, deci măsurarea are valoare doar împreună cu data ei. O formulare comercială precum „publicate și indexate în 24 de ore” [3] descrie o așteptare a furnizorului, nu o garanție, pentru că decizia de indexare aparține motorului de căutare, iar chiar o pagină indexată este doar eligibilă pentru afișare [11].
4.2. Canonicalul ales de Google
Ce măsoară: dacă Google tratează articolul ca versiune de referință a propriului conținut sau îl consideră duplicat al altei pagini.
Metoda de măsurare: în URL Inspection se citește canonicalul ales de Google („Google-selected canonical”), adică adresa pe care Google o alege ca versiune de referință atunci când există pagini similare; dacă nu există alte versiuni, canonicalul este chiar adresa inspectată [11]. Pentru fiecare articol se notează dacă cele două adrese coincid.
Limite: indicatorul semnalează duplicarea, dar nu explică motivul ei. Un canonical diferit poate apărea din cauza unor versiuni ale aceleiași pagini pe site-ul gazdă, nu doar din cauza similarității cu alte articole din serie.
4.3. Conformitatea etichetelor
Ce măsoară: proporția articolelor care au atât eticheta vizibilă, cât și atributul corect pe linkurile plătite.
Metoda de măsurare: verificarea din etapa 3.6, pe pagina publicată, cu cele două componente notate separat: eticheta vizibilă (da sau nu, și locul ei) și atributul fiecărui link către client (sponsored, nofollow sau niciunul), comparat cu registrul de linkuri.
Limite: verificarea se face la o dată anume; editorul poate modifica ulterior pagina. Atributul unui link poate fi schimbat de șablonul site-ului sau de un modul al acestuia, fără intervenția redacției, deci se verifică în codul paginii publicate, nu în textul trimis spre publicare.
4.4. Unicitatea subiectelor și a ancorelor
Ce măsoară: câte perechi de articole din serie au același subiect, aceeași expresie de căutare principală sau aceeași ancoră.
Metoda de măsurare: comparația automată sau manuală a rândurilor din registrul de subiecte și din registrul de linkuri, înainte de publicare și din nou la final, pe textele efectiv publicate.
Limite: două subiecte formulate diferit pot răspunde, în fapt, la aceeași căutare, iar o comparație pe cuvinte nu prinde această suprapunere. Indicatorul măsoară disciplina planificării, nu felul în care motorul de căutare grupează paginile.
4.5. Afișările și clicurile din căutare
Ce măsoară: de câte ori apar articolele în rezultatele căutării și câte vizite produc.
Metoda de măsurare: rapoartele de performanță din Search Console ale site-ului gazdă, filtrate pe adresele seriei, pentru o perioadă fixă după publicare, sau analiza traficului de recomandare pe site-ul clientului, filtrată pe domeniile publicațiilor.
Limite: datele de pe site-ul gazdă aparțin editorului și sunt accesibile doar cu acordul lui. Datele Pew Research Center arată că utilizatorii au dat mai rar clic pe linkurile clasice atunci când în rezultate a apărut un rezumat generat de inteligența artificială [15], deci un număr mic de clicuri nu înseamnă neapărat lipsa de vizibilitate. Efectul unei serii asupra clasamentului site-ului clientului nu se poate izola de alți factori fără un termen de comparație.
5. Limitele studiului
Lipsa datelor de client. Studiul descrie o metodă și nu demonstrează un efect. Nu conține date măsurate la o campanie reală, deci nu poate susține că metoda îmbunătățește indexarea, clasamentul sau traficul și nici că o serie publicată după această metodă este scutită de măsuri din partea motoarelor de căutare.
Natura documentației Google. Politicile Google sunt documente publice actualizate periodic; pagina politicilor de spam consultată era actualizată la 28 august 2026, iar cea despre conținutul creat pentru oameni la 5 octombrie 2026 [7][10]. Aplicarea lor în cazuri concrete nu este publică, iar studiul nu poate spune cum ar fi evaluată o serie anume. Regimul diferit pentru Spațiul Economic European, menționat de pagina politicilor [7], nu a fost analizat. Formulările din documentația Google au fost parafrazate în română; pentru interpretare se consultă textul original.
Diferența de etichetare din oferta descrisă. Potrivit EkoPress.ro, articolele în varianta „mini” și cele din cota de content creator nu sunt marcate „Publicitate” [5]. Pentru aceste variante, eticheta vizibilă din etapa 3.4 nu este asigurată de platformă, iar metoda descrisă se aplică integral doar articolelor standard. Studiul nu a verificat ce atribut de link este aplicat efectiv pe publicațiile din rețea și nici dacă acesta diferă între variante.
Dependența de editor. Notificarea prin IndexNow, verificarea în URL Inspection și datele de performanță din Search Console cer acces la site-ul publicației [11][12]. Fără acordul editorului, o parte dintre indicatori nu se pot măsura de către client sau agenție.
Natura reperelor externe. Ghidul FTC este un document american [13]; studiul nu analizează legislația română sau europeană a publicității și nici codurile de autoreglementare din presa română. Datele Reuters Institute și Pew Research Center descriu încrederea în știri și comportamentul de clic în general, nu advertorialele [14][15].
Datele autodeclarate. Informațiile despre EKO GROUP și EkoPress.ro provin de pe site-urile companiilor și nu au fost auditate independent [3][4][5]. Descrierea metodei reflectă practica autorului [2].
6. Declarație de interese
Autorul acestui studiu, Eduard Petrescu, este fondatorul EKO GROUP, companie care, potrivit site-ului ei, oferă advertoriale SEO, publicate prin platforma EkoPress.ro. Autorul are, prin urmare, un interes comercial direct în percepția publică a acestui tip de serviciu. Studiul a fost redactat ca descriere de metodă, cu surse externe citate, cu informațiile despre companie atribuite explicit site-urilor ei și cu limitele declarate, inclusiv cele care privesc oferta proprie, pentru ca cititorul să poată verifica fiecare afirmație. Studiul este autopublicat și nu a trecut printr-o evaluare academică independentă.
Note
[1] Yin, R. K., Case Study Research and Applications: Design and Methods, ed. a 6-a, SAGE Publications, 2017. Pagina editurii, accesat la 24.10.2026.
[2] Poziția autorului, formulată pe baza practicii proprii, inclusiv descrierea metodei din secțiunea 3; nu este o sursă independentă. Profilul autorului: Eduard Petrescu pe comunitatea-expertilor.ro, accesat la 24.10.2026.
[3] EKO GROUP, pagina advertoriale SEO, accesat la 22.10.2026. Informație autodeclarată de companie.
[4] EkoPress.ro, pagina Cum funcționează, accesat la 22.10.2026. Informație autodeclarată de platformă.
[5] EkoPress.ro, pagina Presă, accesat la 22.10.2026. Informație autodeclarată de platformă.
[6] Google Search Central, Qualify outbound links to Google, documentație actualizată la 10.12.2025, accesat la 24.10.2026.
[7] Google Search Central, Spam policies for Google web search, documentație actualizată la 28.08.2026, accesat la 24.10.2026.
[8] Google Search Central Blog, Evolving „nofollow” – new ways to identify the nature of links, 10.09.2019, accesat la 24.10.2026.
[9] Google Search Central Blog, What web creators should know about our March 2024 core update and new spam policies, 05.03.2024, accesat la 24.10.2026.
[10] Google Search Central, Creating helpful, reliable, people-first content, documentație actualizată la 05.10.2026, accesat la 24.10.2026.
[11] Google, Search Console Help, URL Inspection tool, accesat la 24.10.2026.
[12] IndexNow.org, Documentation, accesat la 24.10.2026.
[13] Federal Trade Commission, Native Advertising: A Guide for Businesses, decembrie 2015, accesat la 22.10.2026; copie arhivată.
[14] Reuters Institute for the Study of Journalism, Digital News Report 2025, 17.06.2025, accesat la 22.10.2026. A fost consultată pagina de prezentare a raportului, nu raportul integral.
[15] Chapekis, A. și Lieb, A., Google users are less likely to click on links when an AI summary appears in the results, Pew Research Center, 22.07.2025, accesat la 22.10.2026.
Bibliografie
Chapekis, A. și Lieb, A. (2025). Google users are less likely to click on links when an AI summary appears in the results. Pew Research Center. https://www.pewresearch.org/short-reads/2025/07/22/google-users-are-less-likely-to-click-on-links-when-an-ai-summary-appears-in-the-results/
Federal Trade Commission (2015). Native Advertising: A Guide for Businesses. https://www.ftc.gov/business-guidance/resources/native-advertising-guide-businesses
Google (f.a., consultat în 2026). URL Inspection tool. Search Console Help. https://support.google.com/webmasters/answer/9012289
Google Search Central (2019). Evolving „nofollow” – new ways to identify the nature of links. https://developers.google.com/search/blog/2019/09/evolving-nofollow-new-ways-to-identify
Google Search Central (2024). What web creators should know about our March 2024 core update and new spam policies. https://developers.google.com/search/blog/2024/03/core-update-spam-policies
Google Search Central (2025). Qualify outbound links to Google. https://developers.google.com/search/docs/crawling-indexing/qualify-outbound-links
Google Search Central (2026). Creating helpful, reliable, people-first content. https://developers.google.com/search/docs/fundamentals/creating-helpful-content
Google Search Central (2026). Spam policies for Google web search. https://developers.google.com/search/docs/essentials/spam-policies
IndexNow.org (f.a., consultat în 2026). Documentation. https://www.indexnow.org/documentation
Reuters Institute for the Study of Journalism (2025). Digital News Report 2025. https://reutersinstitute.politics.ox.ac.uk/digital-news-report/2025
Yin, R. K. (2017). Case Study Research and Applications: Design and Methods (ed. a 6-a). SAGE Publications.
