Rezumat
Studiul descrie metoda prin care se planifică și se măsoară o campanie de publicitate pe ecrane digitale amplasate în interiorul clădirilor, practică numită în industrie digital out-of-home (DOOH) indoor. Întrebarea de la care pornește este ce rol poate avea o rețea de ecrane 4K indoor în activarea online a publicului unei campanii locale sau naționale. Contextul internațional reunește date de industrie despre căutările online declanșate de publicitatea exterioară, studii de teren despre ecranele din magazine, literatura clasică despre efectul expunerii repetate și vocabularul de măsurare comun al industriei. Metoda are șase etape, de la diagnostic și alegerea locațiilor până la legătura cu canalele digitale și verificarea difuzării. Studiul nu raportează rezultate de client. Propune un set de indicatori care separă difuzarea de audiență și de activare. Concluzia de lucru este că efectul online al ecranului se poate estima doar printr-o comparație planificată dinainte.
1. Întrebarea de cercetare și unitatea de analiză
În tradiția metodologică a studiului de caz formulată de Robert K. Yin, un studiu pornește de la o întrebare de tip „cum” sau „de ce” și își delimitează clar unitatea de analiză. Întrebarea acestui studiu este următoarea: ce rol joacă o rețea de ecrane digitale 4K amplasate în spații interioare în activarea online a publicului unei campanii locale sau naționale și cum poate fi măsurat acest rol?
Prin „activare online” se înțelege orice acțiune digitală făcută după vederea unui mesaj în spațiul fizic: o căutare a numelui mărcii, o vizită pe un site, folosirea unui cod promoțional, o cerere de ofertă. Întrebarea nu presupune că ecranul produce singur aceste acțiuni, ci privește condițiile în care expunerea repetată le face mai probabile și modul în care legătura poate fi observată fără a fi supraestimată.
Unghiul studiului este o ipoteză de lucru, nu un rezultat: repetiția în spațiul fizic pregătește conversia digitală. Ipoteza are o componentă psihologică, familiaritatea produsă de expunerea repetată, și una operațională, puntea explicită dintre ecran și canalul digital, fără de care acțiunea online nu poate fi nici facilitată, nici măsurată.
Unitatea de analiză este metoda de lucru, nu un client anume. Studiul este un studiu de metodă: descrie procedura aplicată de autor prin EKO GROUP, o raportează la cercetarea și la documentația de industrie internațională și propune un protocol de măsurare. Nu conține date de client, rezultate măsurate sau estimări de rentabilitate. Perioada de referință pentru sursele consultate este 1968-2022, cu accent pe ultimii zece ani, iar verificarea surselor a fost făcută la 16 octombrie 2026.
Contextul organizațional este cel declarat public de companie. Potrivit ekogroup.ro, rețeaua DOOH a companiei cuprinde 138 de ecrane 4K în 15 orașe și generează aproximativ 62.000 de afișări pe zi [1]. Datele sunt autodeclarate și nu au fost verificate independent. Secțiunea 4 discută ce poate însemna, din punct de vedere metodologic, cifra afișărilor.
2. Contextul internațional
Foto: Vadim Timayev / Pexels
2.1. De la reclama exterioară la căutarea online
Cea mai directă sursă pentru întrebarea acestui studiu este un infografic publicat în 2022 de Out of Home Advertising Association of America (OAAA), asociația industriei americane de publicitate exterioară, pe baza unor date Comscore. Potrivit acestuia, 41% dintre adulții din Statele Unite au căutat online informații după ce au văzut o reclamă exterioară, într-un interval de șase luni [3]. Același material atribuie publicității exterioare 22% din acțiunile de căutare declanșate de media, în condițiile în care aceasta reprezenta 4,1% din cheltuiala media, ceea ce autorii exprimă printr-un indice de 5,3 [3]. Titlul materialului rezumă constatarea drept o activare online de cinci-șase ori peste rata așteptată.
Sursa este produsă de asociația industriei, deci de o parte interesată, și privește publicitatea exterioară în ansamblu, nu ecranele din interior. Datele sunt folosite ca reper pentru existența unei legături între expunerea fizică și căutarea online, nu ca estimare pentru o rețea indoor din România.
2.2. Ce arată cercetarea despre ecranele din spațiile comerciale
Literatura academică despre ecranele digitale din interior s-a dezvoltat mai ales în jurul spațiilor comerciale. Lucrarea lui Roggeveen, Nordfält și Grewal, „Do Digital Displays Enhance Sales? Role of Retail Format and Message Content”, publicată în Journal of Retailing în 2016, combină trei experimente de teren cu un studiu de urmărire, în patru formate de magazin [5]. Potrivit rezumatului autorilor, vânzările au fost mai mari în hipermarketuri atunci când ecranele erau pornite, efectul a fost minim în supercentre și supermarketuri, iar în magazinele mici de proximitate efectul a fost negativ [5]. Rezumatul mai arată că creșterea s-a menținut după cinci luni, dar s-a diminuat, și că efectul a apărut atunci când mesajul promova prețul [5].
Consecința pentru metoda descrisă aici este că efectul unui ecran depinde de tipul spațiului și de conținutul mesajului: același spot poate produce, în locații diferite, efecte diferite, inclusiv nule sau negative. Rezultatele privesc vânzările în magazin, nu activarea online.
O a doua lucrare, a lui Dennis, Newman, Michon, Brakus și Wright, „The mediating effects of perception and emotion: Digital signage in mall atmospherics”, publicată în Journal of Retailing and Consumer Services în 2010, se bazează pe un sondaj realizat cu 315 clienți ai unui centru comercial [6]. Potrivit rezumatului, semnalizarea digitală are un efect total pozitiv asupra comportamentului de apropiere față de spațiul comercial, efect mediat de afectul pozitiv [6].
Literatura conexă include lucrarea lui Dennis, Brakus, Gupta și Alamanos din 2014 despre semnalizarea digitală și experiența evocată [9] și articolul lui Burke din 2009 despre efectele comportamentale ale semnalizării digitale [10], menționate doar ca titluri, fără a li se atribui constatări.
2.3. Repetiția și efectul de simplă expunere
Ipoteza de lucru a studiului se sprijină pe un mecanism descris în psihologia socială. În lucrarea „Attitudinal effects of mere exposure”, publicată în 1968, Robert B. Zajonc a formulat ideea că simpla expunere repetată la un stimul tinde să crească preferința pentru acel stimul [7]. Lucrarea este citată aici ca referință teoretică clasică, fără a-i atribui rezultate numerice.
Meta-analiza lui Robert F. Bornstein, „Exposure and affect: Overview and meta-analysis of research, 1968-1987”, publicată în Psychological Bulletin în 1989, a sintetizat cercetarea din următoarele două decenii [8]. Potrivit rezumatelor disponibile, analiza confirmă un efect robust, mai puternic la stimulii necunoscuți și la cei prezentați pentru scurt timp [8]. Studiul de față nu presupune că repetiția nelimitată produce un efect crescător.
Experimentele de laborator folosesc stimuli simpli, nu reclame în spații aglomerate, deci transferul are limite. Mecanismul explică totuși de ce o planificare DOOH tratează frecvența ca variabilă de lucru: un ecran dintr-un spațiu frecventat zilnic de aceleași persoane produce expuneri repetate, iar familiaritatea astfel creată poate face mai probabilă o căutare ulterioară a mărcii.
2.4. Vocabularul comun de măsurare
Pentru un limbaj comun de măsurare, glosarul Digital Out of Home Glossary of Terms, publicat în martie 2019 de Interactive Advertising Bureau (IAB) în parteneriat cu Digital Place-based Advertising Association (DPAA), Digital Signage Federation, Geopath și OAAA, definește termenii folosiți în acest studiu [4].
Glosarul distinge între două unități. Served impression, numită în DOOH „play”, este o reclamă raportată ca pornită pe ecran; documentul precizează că, în majoritatea experiențelor DOOH, reclamele difuzate sunt complet vizibile pe durata rulării [4]. Audience impression este o unitate diferită, care include numărul total de persoane care au ocazia să vadă ecranul (traficul), notarea efectivă a ecranului și timpul de staționare în locație, calibrate la durata spotului; glosarul arată că unitatea este numită uneori „visibility adjusted contact” [4]. Pentru măsurarea acoperirii, glosarul precizează că aplicarea așteptată în DOOH este numărarea persoanelor, nu a dispozitivelor [4].
Proof of play desemnează jurnalele care arată că reclama a rulat efectiv; unii advertiseri cer și jurnale auditate de terți [4]. Timpul de staționare (dwell time), adică timpul petrecut în locație, este descris ca variabilă pentru amplasare, durata reclamei și durata buclei, iar frecvența expunerii este numărul de expuneri separate ale unei persoane într-o vizită [4].
Distincția dintre difuzare și audiență este cheia metodei de măsurare propuse în secțiunea 4.
3. Metoda EKO pas cu pas
Foto: Arpit Brandings / Pexels
Metoda descrisă mai jos reflectă practica autorului în campaniile derulate prin EKO GROUP. Ea pornește de la o poziție asumată de autor: ecranul indoor este prima verigă a unui traseu care continuă pe canale digitale, iar activarea online este o consecință posibilă, nu un rezultat garantat [2].
3.1. Diagnosticul și obiectivul
Prima etapă stabilește ce trebuie să schimbe campania și pentru cine. Diagnosticul răspunde la trei întrebări: cine este publicul vizat, unde se află acest public în timpul unei zile obișnuite și ce acțiune online este așteptată de la el. Obiectivul se formulează ca acțiune observabilă, de exemplu o creștere a căutărilor numelui mărcii într-un oraș, vizite pe o pagină dedicată sau folosirea unui cod promoțional.
În practica autorului, obiectivul se fixează înainte de alegerea locațiilor, iar indicatorii din secțiunea 4 se măsoară la punctul zero, înaintea primei difuzări [2]; fără o valoare de pornire, variațiile ulterioare nu pot fi interpretate. Diagnosticul inventariază și canalele digitale ale clientului, pentru a stabili unde ajunge persoana care răspunde mesajului.
3.2. Alegerea locațiilor după public și timpul de staționare
A doua etapă alege locațiile. Criteriul principal este potrivirea dintre profilul celor care frecventează locația și publicul vizat, nu numărul total de ecrane. Al doilea criteriu este timpul de staționare. Glosarul IAB tratează această variabilă ca determinantă pentru amplasare, pentru durata reclamei și pentru durata buclei [4]. Un spațiu în care oamenii așteaptă sau stau câteva minute, cum ar fi o sală de așteptare, un hol de recepție sau o cafenea, permite un alt tip de mesaj decât un culoar de trecere.
Al treilea criteriu este tipul spațiului, fiindcă același ecran poate avea efecte diferite în formate diferite [5]. Fiecare locație primește o fișă cu tipul spațiului, programul, poziția ecranului față de fluxul de oameni și timpul de staționare estimat.
O campanie locală se concentrează pe un oraș sau pe câteva cartiere; una națională se distribuie pe mai multe orașe, ceea ce permite și grupurile de comparație geografice din secțiunea 3.6.
3.3. Mesajul și durata spotului în buclă
A treia etapă privește forma mesajului. Pe un ecran indoor, spotul rulează într-o buclă, alături de alte reclame și, uneori, de conținut editorial. Glosarul IAB leagă durata reclamei și durata buclei de timpul de staționare [4]. Regula practică a metodei este ca mesajul să poată fi înțeles într-o singură trecere prin fața ecranului, iar elementele necesare acțiunii online să rămână vizibile suficient timp pentru a fi reținute [2].
În practica autorului, un spot destinat activării online are câteva trăsături [2]:
- un singur mesaj principal, formulat scurt;
- numele mărcii afișat clar, în forma în care publicul îl va căuta;
- o punte explicită spre online: un cod QR, o adresă web scurtă sau un cod promoțional;
- o compoziție lizibilă de la distanța obișnuită dintre ecran și public.
Constatarea lui Roggeveen și a colaboratorilor privind mesajele care promovează prețul sugerează că un mesaj concret poate funcționa diferit de unul de imagine [5]; metoda o folosește ca argument pentru testarea variantelor de mesaj, nu ca regulă.
3.4. Frecvența și calendarul
A patra etapă stabilește de câte ori și pentru cât timp rulează mesajul. Frecvența are două niveluri: numărul de difuzări pe ecran într-o zi, controlat prin planificarea buclei, și numărul de expuneri pe persoană, care depinde de cât de des revine persoana în locație și de cât timp rămâne acolo [4]. Primul nivel poate fi planificat exact. Al doilea poate fi doar estimat.
Literatura despre simpla expunere susține că repetiția contează, fără a oferi un număr optim de expuneri [7] [8]. Metoda tratează frecvența ca variabilă testată, pe mai multe cicluri săptămânale, iar diminuarea efectului în timp observată de Roggeveen și colaboratorii justifică măsurarea intermediară și reîmprospătarea mesajului [5].
Calendarul include un punct zero, puncte intermediare și o evaluare finală la un interval stabilit dinainte după ultima difuzare, pentru observarea efectelor întârziate.
3.5. Legătura cu canalele digitale
A cincea etapă construiește puntea dintre ecran și online. Ea are două funcții: ușurează acțiunea pentru persoana interesată și face acțiunea măsurabilă pentru cel care planifică. În practica autorului, se folosesc trei mecanisme, de preferință combinate [2]:
- o adresă web scurtă sau un cod QR dedicat campaniei, care duce pe o pagină folosită doar pentru această campanie;
- un cod promoțional unic, eventual diferit pe orașe sau pe grupuri de locații;
- numele mărcii, afișat în forma exactă în care va fi căutat, pentru ca acțiunea să poată fi urmărită prin căutările de brand.
Fiecare mecanism are o limită: adresa dedicată și codul QR captează doar acțiunile imediate, codul promoțional doar cumpărările, iar căutările de brand nu pot fi atribuite exclusiv ecranului.
Potrivit ekogroup.ro, serviciile companiei includ, pe lângă rețeaua DOOH indoor, articole de presă și automatizarea prezenței pe LinkedIn [11]; articolele se publică prin platforma EkoPress.ro, descrisă drept un catalog de publicații online [12]. În logica metodei, mesajul văzut pe ecran poate fi confirmat de un articol găsit la căutarea mărcii sau de o postare profesională [2]. Combinarea canalelor complică însă măsurarea, iar efectul ecranului nu mai poate fi separat fără designul de comparație din etapa următoare.
3.6. Verificarea difuzării și designul comparației
Ultima etapă începe cu verificarea difuzării: pentru fiecare ecran se cer jurnalele proof of play, care arată când și de câte ori a rulat spotul [4], se compară cu planul și se raportează diferențele.
Urmează designul comparației: efectul ecranului se estimează prin comparație, nu prin simpla observare a unei creșteri [2], în două variante:
- comparația geografică: o campanie difuzată în anumite orașe sau zone, cu altele comparabile lăsate fără difuzare, ca grup de control;
- comparația în timp: perioade de difuzare alternate cu perioade de pauză, de aceeași durată, în aceleași locații.
Grupurile se stabilesc înainte de pornire, iar celelalte canale trebuie să ruleze la fel în zona de test și în cea de control.
4. Indicatori recomandați și măsurare
Foto: Rainier Narboneta / Pexels
Indicatorii de mai jos sunt propuși ca protocol de măsurare, nu ca rezultate, pe trei niveluri care nu trebuie confundate: difuzarea (ce a rulat), audiența (cine a avut ocazia să vadă) și activarea (ce acțiuni online au urmat).
4.1. Afișare, difuzare și audiență, o distincție de metodă
Termeni precum „afișări” sau „impresii” apar frecvent fără precizarea unității. Glosarul IAB arată că o reclamă poate fi numărată ca difuzare sau ca audiență, unități neechivalente [4]. O difuzare este un eveniment tehnic al ecranului. O audiență este o estimare a persoanelor care au avut ocazia să vadă reclama, ajustată pentru notare și pentru timpul de staționare [4].
Distincția se aplică și datelor declarate de EKO GROUP. Cifra de aproximativ 62.000 de afișări pe zi, publicată pe ekogroup.ro [1], corespunde cel mai probabil, după definițiile glosarului IAB, unei unități de tip „play”, adică unui număr de difuzări pe ecran, nu unui număr de persoane [4]. Studiul nu afirmă ce măsoară compania intern și nu a avut acces la metodologia de calcul. Observația este una de vocabular: o afișare raportată de ecran nu poate fi tratată ca o persoană care a văzut mesajul.
Un raport de campanie trebuie, de aceea, să indice pentru fiecare cifră unitatea și metoda de obținere: difuzările se numără exact din jurnale, audiența doar se estimează.
4.2. Indicatori de difuzare
Primul nivel verifică dacă planul a fost respectat.
Rata de livrare. Proporția difuzărilor confirmate prin jurnalele proof of play din totalul difuzărilor planificate, calculată pe ecran, pe locație și pe întreaga campanie [4]. Diferențele se explică separat: ecrane oprite, locații închise, erori de programare.
Distribuția în timp. Difuzările pe zile și ore, comparate cu programul locațiilor; cele din afara programului se exclud din calculul audienței.
4.3. Indicatori de audiență
Al doilea nivel estimează cine a avut ocazia să vadă mesajul. Glosarul IAB recomandă, pentru DOOH, o măsurare bazată pe persoane, nu pe dispozitive [4].
Traficul în locație. Persoanele care trec prin zona de vizibilitate a ecranului, estimate din datele locației sau din numărări periodice, cu sursa notată.
Timpul de staționare. Durata medie petrecută în locație, estimată pe tip de spațiu. Raportat la durata buclei, indicatorul arată de câte ori poate vedea o persoană același spot într-o vizită [4].
Audiența estimată. Traficul ajustat pentru notare și pentru timpul de staționare, conform definiției audience impression [4]. Ipotezele folosite pentru ajustare se declară explicit, iar rezultatul se prezintă ca interval, nu ca valoare unică.
4.4. Indicatori de activare online
Al treilea nivel urmărește acțiunile digitale legate de campanie.
Accesările dedicate. Vizitele pe pagina dedicată campaniei, venite prin adresa scurtă sau prin codul QR, înregistrate pe zile și, dacă există coduri diferite, pe orașe sau pe grupuri de locații.
Codurile promoționale. Numărul de utilizări ale fiecărui cod unic, raportat la perioada de difuzare și la zona în care a fost afișat.
Căutările de brand. Raportul de performanță din Google Search Console afișează clicurile, afișările, rata de clic și poziția medie și permite gruparea datelor pe interogări [13]. Se izolează interogările care conțin numele mărcii și se compară perioada campaniei cu o perioadă de referință de aceeași durată. Pentru campaniile locale, utilitatea indicatorului depinde de posibilitatea de a separa datele pe zone geografice.
Solicitările. Cererile de ofertă sau de contact, cu răspunsul la întrebarea „cum ați aflat de noi?”, unde varianta „am văzut un ecran” se notează separat; atribuirea rămâne aproximativă.
Datele OAAA, care leagă publicitatea exterioară de căutările online într-un interval de șase luni [3], sugerează că o parte din activare poate apărea târziu. Indicatorii de activare se urmăresc, de aceea, și după încheierea difuzării.
4.5. Estimarea efectului
Indicatorii de activare, luați singuri, arată doar ce s-a întâmplat, nu de ce. Efectul ecranului se estimează prin comparația stabilită în secțiunea 3.6:
- în comparația geografică, se compară evoluția indicatorilor de activare în zonele cu difuzare față de zonele de control, între punctul zero și perioada campaniei;
- în comparația în timp, se compară perioadele de difuzare cu perioadele de pauză, în aceleași locații.
Rezultatul se exprimă ca diferență între evoluții, raportată alături de difuzările confirmate și de audiența estimată.
5. Limitele studiului
Studiul are limite care trebuie spuse deschis.
Autorul este parte interesată. Autorul este fondatorul companiei care oferă serviciile descrise. Selecția surselor, structura metodei și interpretarea lor pot reflecta, chiar și involuntar, acest interes.
Lipsa datelor proprii publicate. Studiul descrie o metodă și nu demonstrează un efect. Nu conține măsurători pentru o campanie reală și nu poate susține că rețeaua descrisă produce o anumită creștere a căutărilor, a vizitelor sau a solicitărilor. Protocolul din secțiunea 4 este o propunere, care urmează să fie aplicată și raportată separat.
Natura surselor de industrie. Datele OAAA provin de la asociația industriei de publicitate exterioară, deci de la o parte interesată, și se referă la publicitatea exterioară în general, nu la ecranele indoor [3]. Glosarul IAB este un document de standardizare a vocabularului, nu o cercetare empirică [4].
Transferul rezultatelor academice. Lucrările lui Roggeveen și Dennis, cu colaboratorii, privesc spații comerciale din alte piețe și au fost consultate prin rezumate [5] [6]. Literatura despre simpla expunere provine din experimente de laborator, iar constatările lui Bornstein sunt preluate din rezumate [7] [8].
Lipsa unei surse specifice. Studiul nu a identificat cercetare evaluată de colegi despre ecranele indoor din birouri, spații de servicii sau HoReCa; metoda extrapolează din literatura despre spațiile comerciale.
Incertitudinea audienței. Estimarea depinde de date de trafic și de ipoteze despre notare și timpul de staționare; fără numărări independente, rămâne o estimare.
Factori concurenți. Indicatorii de activare pot varia din cauze străine de ecran: alte canale, presa independentă, sezonalitatea. Comparația geografică presupune zone comparabile, ipoteză niciodată perfect îndeplinită.
Datele autodeclarate. Informațiile despre EKO GROUP și EkoPress.ro provin de pe site-urile companiei, neauditate independent. Studiul a evitat cifrele inconsecvente între propriile pagini, inclusiv estimările de audiență în număr de persoane.
6. Declarație de interese
Autorul acestui studiu, Eduard Petrescu, este fondatorul EKO GROUP, companie care operează rețeaua de ecrane DOOH indoor descrisă și care oferă servicii de articole de presă prin platforma EkoPress.ro. Autorul are, prin urmare, un interes comercial direct în percepția publică a serviciilor descrise și în ideea că expunerea pe ecranele din spațiile interioare poate contribui la activarea online a publicului. Studiul a fost redactat ca descriere de metodă, cu surse externe citate, cu natura fiecărei surse declarată și cu limitele expuse, pentru ca cititorul să poată verifica independent fiecare afirmație. Studiul este autopublicat și nu a trecut printr-o evaluare academică independentă.
Note
[1] EKO GROUP, pagina „Publicitate digitală: rețeaua DOOH EKO GROUP”, accesat la 16.10.2026. Date autodeclarate.
[2] Poziția autorului, formulată pe baza practicii proprii; nu este o sursă independentă. Profilul autorului: Eduard Petrescu pe comunitatea-expertilor.ro, accesat la 16.10.2026.
[3] OAAA și Comscore, OOH Drives Online Activations at 5X-6X Above Expected Rate, infografic, 2022, documentul în format PDF, accesat la 16.10.2026. Sursă produsă de asociația industriei; datele privesc Statele Unite și publicitatea exterioară în general.
[4] Abrons, S. (ed.), Digital Out of Home Glossary of Terms, IAB, DPAA, Digital Signage Federation, Geopath și OAAA, martie 2019, documentul în format PDF, accesat la 16.10.2026. Definițiile pentru served impression, audience impression, audience reach measurement, proof of play, dwell time și ad exposure frequency.
[5] Roggeveen, A. L., Nordfält, J. și Grewal, D., „Do Digital Displays Enhance Sales? Role of Retail Format and Message Content”, Journal of Retailing, 92(1), 2016, pp. 122-131, DOI 10.1016/j.jretai.2015.08.001; rezumat consultat pe portalul de cercetare al University of Bath, accesat la 16.10.2026.
[6] Dennis, C., Newman, A., Michon, R., Brakus, J. J. și Wright, L. T., „The mediating effects of perception and emotion: Digital signage in mall atmospherics”, Journal of Retailing and Consumer Services, 17(3), 2010, DOI 10.1016/j.jretconser.2010.03.009, accesat la 16.10.2026.
[7] Zajonc, R. B., „Attitudinal effects of mere exposure”, Journal of Personality and Social Psychology, 9(2, Pt. 2), 1968, DOI 10.1037/h0025848, accesat la 16.10.2026. Referință teoretică.
[8] Bornstein, R. F., „Exposure and affect: Overview and meta-analysis of research, 1968-1987”, Psychological Bulletin, 106(2), 1989, pp. 265-289, DOI 10.1037/0033-2909.106.2.265, accesat la 16.10.2026. Constatările sunt preluate din rezumatele disponibile.
[9] Dennis, C., Brakus, J. J., Gupta, S. și Alamanos, E., „The effect of digital signage on shoppers' behavior: The role of the evoked experience”, Journal of Business Research, 67(11), 2014, pp. 2250-2257, DOI 10.1016/j.jbusres.2014.06.013, accesat la 16.10.2026. Menționat doar ca titlu; rezumatul nu a fost consultat.
[10] Burke, R. R., „Behavioral Effects of Digital Signage”, Journal of Advertising Research, 49(2), 2009, DOI 10.2501/S0021849909090254, accesat la 16.10.2026. Menționat doar ca titlu; rezumatul nu a putut fi consultat.
[11] EKO GROUP, pagina principală, lista serviciilor, accesat la 16.10.2026. Informații autodeclarate de companie.
[12] EkoPress.ro, pagina „Despre”, accesat la 16.10.2026. Informații autodeclarate de companie.
[13] Google, „Performance report (Search results)”, Search Console Help, pagina de ajutor Google, accesat la 16.10.2026.
Bibliografie
Abrons, S. (ed.) (2019). Digital Out of Home Glossary of Terms. IAB, DPAA, Digital Signage Federation, Geopath și OAAA.
Bornstein, R. F. (1989). Exposure and affect: Overview and meta-analysis of research, 1968-1987. Psychological Bulletin, 106(2), 265-289.
Burke, R. R. (2009). Behavioral Effects of Digital Signage. Journal of Advertising Research, 49(2).
Dennis, C., Brakus, J. J., Gupta, S. și Alamanos, E. (2014). The effect of digital signage on shoppers' behavior: The role of the evoked experience. Journal of Business Research, 67(11), 2250-2257.
Dennis, C., Newman, A., Michon, R., Brakus, J. J. și Wright, L. T. (2010). The mediating effects of perception and emotion: Digital signage in mall atmospherics. Journal of Retailing and Consumer Services, 17(3).
Google (2026). Performance report (Search results). Search Console Help.
OAAA și Comscore (2022). OOH Drives Online Activations at 5X-6X Above Expected Rate. Out of Home Advertising Association of America.
Roggeveen, A. L., Nordfält, J. și Grewal, D. (2016). Do Digital Displays Enhance Sales? Role of Retail Format and Message Content. Journal of Retailing, 92(1), 122-131.
Yin, R. K. (2018). Case Study Research and Applications: Design and Methods (ed. a 6-a). SAGE Publications.
Zajonc, R. B. (1968). Attitudinal effects of mere exposure. Journal of Personality and Social Psychology, 9(2, Pt. 2).
