Dovada difuzării în campaniile DOOH: cum se verifică, se auditează și se raportează afișarea reclamelor

Rezumat

Studiul descrie metoda prin care se verifică, se auditează și se raportează afișarea reclamelor într-o campanie de publicitate digitală out-of-home (DOOH). Întrebarea de la care pornește este ce lanț de dovezi permite unui cumpărător de spațiu publicitar să știe că un material a rulat pe ecranele, în intervalele și de câte ori s-a convenit, și ce se poate afirma, pe această bază, despre expunerea publicului. Reperul principal este standardul de măsurare pentru publicitatea out-of-home publicat de Media Rating Council în decembrie 2025, completat de pozițiile unor asociații din industrie și ale unui furnizor de măsurare. Metoda are opt etape, de la acordul prealabil asupra dovezilor până la verificarea independentă. Studiul nu raportează rezultate de client și nu conține prețuri; propune indicatori, fiecare cu metoda și limitele lui, și separă explicit dovada difuzării de estimarea audienței.

1. Întrebarea de cercetare și unitatea de analiză

În tradiția metodologică a studiului de caz formulată de Robert K. Yin, un studiu își delimitează explicit întrebarea de cercetare și unitatea de analiză [1]. Întrebarea acestui studiu, al șaptesprezecelea din seria „Studii de caz”, este următoarea: cum se construiește, într-o campanie DOOH, un lanț de dovezi care arată că reclamele au fost efectiv afișate conform planului, cum se verifică acest lanț de o parte independentă și cum se raportează rezultatul astfel încât cumpărătorul să poată distinge ce a fost difuzat de ce a fost estimat ca expunere?

Termenul folosit în industrie pentru această dovadă este „proof of play” (PoP), tradus în studiu prin „dovada difuzării”. Studiul tratează patru niveluri de afirmații, care trebuie ținute separat pe tot parcursul metodei:

• difuzarea: un anumit material a rulat pe un anumit ecran, la o anumită oră, pe o anumită durată;
• funcționalitatea: ecranul era pornit și capabil să afișeze conținut în acel interval;
• impresiile: au existat persoane în zona din care ecranul putea fi văzut, în timp ce materialul rula;
• audiența: o estimare, construită pe criterii suplimentare, a persoanelor care au avut probabil contact cu materialul.

Primele două niveluri țin de dovadă directă, ultimele două de măsurare și modelare. Confuzia dintre ele este problema de la care pornește metoda.

Studiile nr. 3 și nr. 12 din aceeași serie au tratat planificarea campaniilor DOOH în spații interioare, respectiv legătura dintre o campanie DOOH și acțiunile online ale publicului. Studiul de față tratează condiția prealabilă ambelor teme: dovada că reclama a rulat.

Unitatea de analiză este metoda de lucru, nu o campanie sau un client anume. Studiul descrie procedura în forma descrisă de autor, pe baza practicii proprii [2], o raportează la surse internaționale și propune indicatori. Nu conține date de client, prețuri sau estimări de efect. Verificarea surselor a fost făcută la 28 octombrie 2026.

Potrivit ekogroup.ro, rețeaua DOOH indoor a EKO GROUP numără 138 de ecrane 4K în 15 orașe [3]. Ecosistemul companiei include și platforma EkoPress.ro, dedicată articolelor de presă, care nu face obiectul studiului. Datele despre companie sunt autodeclarate și nu au fost verificate independent. Interesul autorului în temă este tratat în secțiunea 6.

Studiul tratează doar afișajul digital, în care difuzarea poate fi înregistrată de echipamentul care rulează conținutul, nu afișajul tradițional și nici efectul campaniei asupra vânzărilor sau a notorietății.

2. Contextul internațional

Foto: mxkrv / Pexels

2.1. Standardul MRC pentru măsurarea publicității out-of-home

Sursa principală a studiului este documentul MRC Out-of-Home Measurement Standards, Phase 1 & 2 Combined, Final, publicat de Media Rating Council (MRC) în decembrie 2025 [4]. Potrivit comunicatului MRC din 4 decembrie 2025, documentul reunește două faze anterioare: prima, publicată în forma finală în aprilie 2024, care omitea intenționat cerințele privind audiența, și a doua, supusă consultării publice în iulie 2025, care trata ce este necesar pentru ca o statistică raportată să poată fi numită audiență [5]. Același comunicat precizează că documentul combinat înlocuiește versiunile publicate anterior [5].

MRC este o asociație fără scop lucrativ a industriei de media și publicitate din Statele Unite. Potrivit comunicatului, serviciile de măsurare care doresc acreditarea MRC trebuie să își prezinte clienților metodologia, să respecte standardele minime ale organizației și să se supună unor audituri concepute de MRC [5]. Standardul nu este, așadar, o lege și nu se aplică automat oricărei rețele de ecrane. Documentul precizează că MRC nu urmărește să dicteze monedele de tranzacționare sau practicile comerciale [4]. Studiul îl folosește ca reper de bune practici, nu ca obligație.

2.2. Definițiile relevante pentru dovada difuzării

Două definiții ale standardului MRC structurează metoda.

Declarația de difuzare (affidavit). MRC o definește ca dovada legitimă, emisă de furnizor, că mesajul advertiserului a rulat conform programării [4]. Elementele acceptabile ale declarației (de exemplu, jurnal de difuzare, dovada difuzării, controale, imagini) trebuie convenite de cumpărător și vânzător înainte de începerea campaniei [4].

Afișajul funcțional (functional). MRC definește starea funcțională ca o confirmare că un ecran funcționează conform intenției, adică poate afișa reclame sau conținut, fără defecțiuni care să împiedice afișarea [4].

2.3. Ierarhia impresiilor: brute, vizibile, LTS și audiență

Comunicatul MRC enumeră printre temele principale ale standardului „Impressions of varying levels (Gross, Viewable/OTS, LTS and Audience)” [5]. Pe scurt, în formularea standardului:

• impresiile brute (gross impressions) reprezintă numărul expunerilor potențiale la o reclamă, într-o perioadă, în condițiile în care există prezență umană în zona de expunere a afișajului (display exposure zone), iar ecranul este funcțional [4];
• impresiile vizibile sau oportunitatea de a vedea (viewable impressions, OTS) adaugă o condiție de vizibilitate; pentru OOH, standardul aplică cerința transversală a 100% dintre pixeli pe ecran timp de o secundă pentru afișajul static și timp de două secunde continue pentru video [4];
• impresiile LTS (likelihood to see) rafinează impresiile vizibile printr-o ajustare pentru probabilitatea ca reclama să fie observată, cu anumite dovezi de remarcare [4];
• audiența (audience) presupune criterii suplimentare față de impresiile LTS, inclusiv dovezi de consum al mesajului [4].

Două precizări ale standardului sunt direct relevante. Prima: în afișajul digital, o reclamă trebuie să fie încărcată și să înceapă cel puțin să fie redată pe ecran (begin to render) pentru a fi numărată ca impresie brută validă [4]. A doua: orele de funcționare ale ecranelor trebuie declarate, iar includerea în calcul se limitează la aceste ore și la intervalele în care ecranul este funcțional [4].

Consecința pentru metodă este că difuzarea nu este un indicator de audiență, ci condiția pe care se construiește orice nivel de impresii.

2.4. Secțiunea dedicată dovezii difuzării

Secțiunea 5.3 a standardului, intitulată „Proof of Play”, afirmă că trebuie să existe o dovadă solidă a difuzării („strong evidence of proof-of-play”) pentru a susține raportarea impresiilor brute sau a estimărilor de audiență asociate unui conținut sau unei reclame [4]. Pentru mediul DOOH, aceeași secțiune precizează că funcția poate fi susținută de tehnologii existente care înregistrează activitatea echipamentului de redare (player), iar completitudinea și acuratețea acestor metode trebuie testate și validate înainte de implementare și monitorizate periodic [4]. Metodele de dovadă a difuzării ar trebui, potrivit standardului, să fie validate independent și supuse auditului extern [4].

Tot aici, MRC menționează că mai multe asociații OOH au lucrat împreună la un set consecvent de standarde de dovadă a difuzării pentru DOOH [4]; acel cadru nu a fost consultat în cadrul studiului.

2.5. Corecția erorilor, reemiterea datelor și păstrarea dovezilor

Secțiunea 5.2 cere controale interne pentru detectarea erorilor materiale și, în cazul lor, notificări scrise și date reemise [4]. Datele reemise trebuie deosebite de cele originale printr-o etichetare vizibilă și puse la dispoziția utilizatorilor de pe ambele părți ale tranzacției [4]. Dovezile care susțin datele de impresii se păstrează cel puțin 12 luni de la publicarea datelor, iar dovezile privind erorile materiale, cel puțin un an de la perioada de măsurare [4].

2.6. Auditul independent

Secțiunea 9 încurajează auditul independent, efectuat de o terță parte, pentru măsurătorile OOH folosite la cumpărarea și vânzarea de spațiu, acoperind metodele de numărare, metodele de măsurare și controalele interne [4]. Rapoartele de audit pot fi anuale, dar testarea ar trebui să acopere mai multe perioade din an, iar perioadele auditate trebuie precizate clar [4]. Pentru Statele Unite, standardul recomandă certificarea anuală a produselor de măsurare folosite în tranzacții [4].

2.7. Pozițiile industriei și diferența față de publicitatea online

Outdoor Advertising Association of America (OAAA) a publicat în mai 2019 textul „Measurement, Standards, and the Current State of Proof of Play in DOOH” [6]. Pagina formulează legătura dintre difuzare și audiență astfel: „If there is no proof that the creative played, then there is nothing to validate it was seen by the audience” [6]. Aceeași pagină susține că o difuzare verificată independent este esențială [6]. Formularea apare și într-un text publicat de IAB UK, motiv pentru care studiul citează pagina OAAA fără a-i atribui un autor.

World Out of Home Organization (WOO) a publicat în 2026 a doua ediție a ghidurilor globale de măsurare a audienței OOH, care, potrivit paginii ghidurilor, se bazează pe munca a 22 de organisme naționale de măsurare de pe cinci continente [7]. Pagina nu tratează explicit dovada difuzării.

În decembrie 2022, OAAA a anunțat integrarea DOOH în specificația OpenRTB, folosită în achiziția programatică, descrisă ca sursă de „transparency and standards” pentru integrările dintre platforme [8]. IAB UK a notat că OpenRTB fusese construit înainte ca investițiile programatice în out-of-home să ajungă la scară mare [9]. Specificația tehnică nu a fost consultată.

Furnizorul de tehnologie de măsurare Quividi a formulat în 2019 diferența față de publicitatea online: standardele online sunt „incompatible with out-of-home”, deoarece o reclamă OOH poate fi văzută de mai multe persoane simultan sau de nimeni [10]. Sursa este a unei părți interesate; studiul preia din ea doar ideea, compatibilă cu ierarhia MRC, că o difuzare nu echivalează cu o expunere.

3. Metoda EKO pas cu pas

Foto: panumas nikhomkhai / Pexels

Etapele de mai jos descriu metoda în forma descrisă de autor, pe baza practicii proprii [2]. Etapele 3.1-3.2 preced campania, 3.3-3.5 o însoțesc, iar 3.6-3.8 o urmează. Metoda nu presupune că operatorul este un serviciu de măsurare acreditat; ea aplică la scara unei campanii principiile descrise în secțiunea 2.

3.1. Acordul prealabil asupra dovezilor

Prima etapă este un document scurt, convenit cu cumpărătorul înainte de lansare, care stabilește ce va constitui dovada difuzării, conform definiției MRC a declarației de difuzare [4]. Documentul precizează:

• lista ecranelor incluse, fiecare cu un identificator unic, localitatea, tipul de spațiu și orele de funcționare declarate;
• perioada campaniei și intervalele orare contractate;
• durata materialului și, dacă rețeaua folosește buclă, durata buclei și numărul de difuzări pe buclă;
• numărul de difuzări planificate pe ecran și pe zi;
• elementele dovezii: jurnalele de difuzare, jurnalele de funcționare, fotografiile de control și raportul final;
• nivelul de impresii care va fi raportat, dacă va fi raportat vreunul, și sursa lui.

Ultimul punct are rol de protecție. Dacă părțile convin că raportul va conține doar difuzări, nicio cifră de audiență nu apare ulterior în raport fără o metodă declarată.

3.2. Identificarea materialelor și a ecranelor

Fiecare versiune a materialului primește un identificator propriu, cu durata și data aprobării; o versiune nouă primește alt identificator. Fiecare ecran are un identificator stabil, legat de o locație fizică. Standardul MRC cere, pentru raportare, locațiile fizice reale ale afișajelor și posibilitatea de a separa măsurătorile pe tipuri de reclame sau branduri din aceeași campanie [4]. Fără identificatori stabili, jurnalul nu poate fi legat de planul campaniei.

3.3. Colectarea jurnalelor de difuzare

Pe durata campaniei, echipamentul de redare al fiecărui ecran generează un jurnal de difuzare (play log). În metoda descrisă de autor, o înregistrare utilă conține cel puțin: identificatorul ecranului, identificatorul materialului, ora de început, durata efectivă și starea redării (finalizată sau întreruptă). Ceasurile echipamentelor se sincronizează cu o sursă de timp comună, pentru ca înregistrările de pe ecrane diferite să fie comparabile.

Standardul MRC cere ca aceste metode să fie testate înainte de implementare și monitorizate periodic [4]. Testul descris de autor: pe câteva ecrane, un material de test este programat la ore cunoscute, iar jurnalul rezultat se compară cu programarea și cu o observație directă.

În metoda descrisă de autor, o comandă de programare trimisă către ecran nu este o difuzare; doar o redare începută și înregistrată de echipament intră în jurnal, în acord cu cerința MRC privind începutul redării [4].

3.4. Monitorizarea funcționalității ecranelor

Paralel cu jurnalul de difuzare, metoda folosește un jurnal de funcționare, care arată pentru fiecare ecran intervalele în care acesta a fost pornit, conectat și capabil să afișeze conținut. Jurnalul răspunde definiției MRC a stării funcționale [4] și cerinței ca intervalele în care ecranul nu funcționează să fie excluse din calcul [4].

În practica descrisă de autor, jurnalul automat se completează cu verificări vizuale prin sondaj: fotografii datate ale unor ecrane alese din listă, făcute în timpul difuzării materialului. Ele surprind ce jurnalul nu vede: un ecran pornit, dar acoperit, cu luminozitate redusă sau cu imaginea afișată incorect. Standardul MRC precizează, de altfel, că obstrucția logică (orice element de pe ecran care acoperă conținutul) împiedică numărarea unei impresii vizibile [4]. Fotografiile se fac fără a surprinde persoane identificabile.

3.5. Reconcilierea între plan și difuzare

Reconcilierea este etapa centrală a metodei. Pentru fiecare ecran și fiecare zi, se compară trei cifre: difuzările planificate, difuzările înregistrate în jurnal și difuzările înregistrate în intervalele în care ecranul a fost funcțional. Diferențele se clasifică după cauză:

• nefuncționare: ecranul a fost oprit sau deconectat;
• eroare de programare: materialul nu a fost încărcat, a fost programat greșit sau a rulat altă versiune;
• redare întreruptă: materialul a început, dar nu s-a încheiat;
• difuzare în afara intervalului: materialul a rulat, dar în afara orelor contractate sau de funcționare;
• lipsă de date: jurnalul ecranului lipsește sau este incomplet.

Difuzările din ultimele două categorii nu se adaugă la total: orele de nefuncționare sunt excluse din calcul potrivit standardului MRC [4], iar o perioadă fără jurnal nu se completează prin presupunere. Diferențele se semnalează cumpărătorului pe parcursul campaniei, iar măsurile convenite contractual pentru difuzările lipsă se aplică pe baza reconcilierii.

3.6. Raportul de difuzare și nivelurile de impresii

La închiderea campaniei, metoda produce un raport de difuzare, care funcționează ca declarație de difuzare în sensul definiției MRC [4]. Raportul are două părți separate.

Prima parte conține dovezile directe: difuzările planificate și confirmate pe ecran și pe zi, intervalele de nefuncționare, diferențele clasificate pe cauze și verificările vizuale. Datele se pun la dispoziția cumpărătorului și la nivel detaliat, în spiritul recomandării MRC privind accesul la date în formă granulară [4].

A doua parte, opțională, conține estimări de expunere. Fiecare cifră este etichetată cu nivelul ei (brute, vizibile, LTS sau audiență), cu sursa datelor de prezență și cu metoda de calcul; o cifră de trafic într-o locație nu este prezentată ca audiență a reclamei. Potrivit MRC, când nu se distinge între momentele în care e vizibilă reclama și cele cu alt conținut, cifrele de audiență sunt doar un substitut al impresiilor reclamei, iar limita trebuie dezvăluită clar [4].

3.7. Corecții, reemitere și păstrarea dovezilor

Dacă după emiterea raportului se descoperă o eroare materială, de exemplu un ecran raportat ca funcțional care fusese defect, metoda prevede emiterea unei versiuni corectate, marcate vizibil ca reemisă, cu o notă scrisă despre natura erorii. Procedura urmează secțiunea 5.2 a standardului MRC [4].

Jurnalele de difuzare, jurnalele de funcționare, fotografiile de control și versiunile succesive ale raportului se arhivează cel puțin 12 luni, termen preluat din cerințele de păstrare ale standardului [4]. Arhiva păstrează și erorile nemateriale, pentru a putea fi evaluate ulterior.

3.8. Verificarea independentă

Ultima etapă răspunde recomandării MRC ca metodele de dovadă a difuzării să fie validate independent [4]. Autorul descrie trei forme, în ordinea crescătoare a independenței:

• verificarea de către cumpărător: acces la jurnalele detaliate și propriile verificări vizuale, la ore alese de el;
• verificarea prin sondaj de către o terță parte fără legătură cu operatorul, care compară observația cu jurnalul;
• auditul extern al procesului, în sensul secțiunii 9 a standardului MRC, cu precizarea perioadei auditate [4].

Studiul nu afirmă că rețeaua EKO GROUP a fost auditată sau acreditată de MRC sau de alt organism.

4. Indicatori recomandați și măsurare

Foto: Towfiqu barbhuiya / Pexels

Indicatorii de mai jos sunt propuși ca protocol, nu ca rezultate, și nu au ținte numerice, pentru că studiul nu are date care să le justifice. Fiecare se calculează pe ecran, pe zi și pe întreaga campanie.

4.1. Rata de livrare confirmată

• Ce măsoară: proporția difuzărilor planificate care au fost confirmate de jurnal în intervalele contractate și în care ecranul a fost funcțional.
• Metoda de măsurare: reconcilierea din etapa 3.5, pe baza identificatorilor din etapa 3.2.
• Limite: indicatorul măsoară difuzarea, nu expunerea. O rată ridicată arată că programarea a funcționat, nu că reclama a fost văzută. Valoarea depinde de calitatea jurnalului, care este produs de echipamentul operatorului.

4.2. Disponibilitatea ecranelor

• Ce măsoară: proporția orelor de funcționare declarate în care ecranele au fost efectiv funcționale.
• Metoda de măsurare: jurnalul de funcționare din etapa 3.4, raportat la orele de funcționare declarate în etapa 3.1.
• Limite: jurnalul automat poate arăta un ecran funcțional care, în realitate, este acoperit sau afișează incorect; indicatorul se citește împreună cu verificările vizuale. Orele de funcționare ale spațiului gazdă se pot schimba fără anunț.

4.3. Completitudinea jurnalelor

• Ce măsoară: proporția zilelor-ecran pentru care există jurnale de difuzare și de funcționare complete.
• Metoda de măsurare: numărarea zilelor-ecran fără date sau cu goluri în jurnal, din arhiva din etapa 3.7.
• Limite: un jurnal complet nu este neapărat corect. Indicatorul arată unde lipsesc dovezile, nu dacă dovezile existente sunt exacte.

4.4. Concordanța dintre verificarea vizuală și jurnal

• Ce măsoară: proporția verificărilor vizuale în care ce s-a observat pe ecran corespunde cu ce arată jurnalul pentru același moment.
• Metoda de măsurare: fiecare fotografie sau înregistrare datată din etapa 3.4 se compară cu înregistrarea din jurnal; abaterile se notează cu cauza lor.
• Limite: eșantionul este mic față de numărul total de difuzări, iar rezultatul depinde de modul de alegere a ecranelor verificate. Verificările făcute de operator sunt mai puțin independente decât cele făcute de cumpărător sau de o terță parte, iar raportul precizează cine le-a făcut.

4.5. Declararea nivelului de impresii

• Ce măsoară: dacă fiecare cifră de expunere din raport are declarate nivelul (brute, vizibile, LTS sau audiență), sursa datelor de prezență și metoda de calcul.
• Metoda de măsurare: o grilă scrisă dinainte, aplicată fiecărui raport, cu întrebările: ce nivel este raportat, din ce sursă provin datele de prezență, în ce interval au fost colectate și cum au fost excluse orele de nefuncționare.
• Limite: indicatorul verifică transparența raportării, nu corectitudinea estimării. O cifră de audiență bine etichetată poate fi totuși construită pe un model slab, iar evaluarea modelului cere un audit de specialitate.

5. Limitele studiului

Lipsa datelor de client. Studiul descrie o metodă și nu demonstrează un rezultat. Nu conține date măsurate pentru o campanie reală, deci nu poate susține că metoda reduce erorile de difuzare sau crește încrederea cumpărătorilor.

Natura și aria standardului MRC. Standardul MRC [4] este un document al industriei de măsurare din Statele Unite, destinat în primul rând serviciilor de măsurare care urmăresc acreditarea. Nu este o lege, nu se aplică automat în România, iar documentul precizează că nu urmărește să dicteze practicile comerciale. Recomandarea de certificare anuală este formulată explicit pentru Statele Unite. Studiul transpune principiile standardului la scara unei campanii, ceea ce este o interpretare a autorului, nu o cerință a MRC.

Sursele neconsultate. Cadrul de standarde de dovadă a difuzării al asociațiilor OOH, menționat de MRC, documentul integral WOO [7], specificația OpenRTB pentru DOOH [8][9] și standardul MRC privind traficul nevalid nu au fost consultate.

Natura surselor din industrie. Pagina OAAA [6] exprimă poziția unei asociații a industriei, iar formularea ei apare și la IAB UK; studiul nu o atribuie unui autor. Textul Quividi [10] provine de la un furnizor de tehnologie de măsurare. Căutările făcute nu au identificat o sursă academică dedicată verificării difuzării în DOOH.

Protecția datelor. Standardul MRC cere ca determinarea prezenței să respecte reglementările locale privind viața privată [4], dar studiul nu analizează cadrul juridic aplicabil verificărilor vizuale sau detectării prezenței.

Datele autodeclarate. Informațiile despre EKO GROUP provin de pe site-ul companiei și de la autor și nu au fost auditate independent [2][3]. Descrierea metodei reflectă practica autorului [2]. Studiul nu afirmă că rețeaua companiei a fost auditată, certificată sau acreditată.

6. Declarație de interese

Autorul acestui studiu, Eduard Petrescu, este fondatorul EKO GROUP. Potrivit ekogroup.ro, compania operează o rețea DOOH indoor [3], deci activitatea ei se încadrează direct în tema analizată. Autorul are, prin urmare, un interes comercial direct în percepția publică a modului în care operatorii de rețele DOOH dovedesc și raportează difuzarea reclamelor. Studiul a fost redactat ca descriere de metodă, cu surse externe citate, cu informațiile despre companie atribuite explicit site-ului ei și cu limitele declarate, iar distincția dintre dovada difuzării și estimarea audienței a fost păstrată tocmai pentru ca cititorul să poată evalua separat cele două tipuri de afirmații. Studiul este autopublicat și nu a trecut printr-o evaluare academică independentă.

Note

[1] Yin, R. K., Case Study Research and Applications: Design and Methods, ed. a 6-a, SAGE Publications, 2017. Pagina editurii, accesat la 28.10.2026.

[2] Poziția autorului, formulată pe baza practicii proprii, inclusiv descrierea metodei din secțiunea 3; nu este o sursă independentă. EKO GROUP, accesat la 28.10.2026. Profilul autorului: Eduard Petrescu pe comunitatea-expertilor.ro, accesat la 28.10.2026.

[3] EKO GROUP, pagina rețelei DOOH, date colectate la 14.10.2026, link verificat la 28.10.2026. Informație autodeclarată de companie.

[4] Media Rating Council, MRC Out-of-Home Measurement Standards, Phase 1 & 2 Combined, Final, decembrie 2025, în special secțiunile 1.1, 2 (definiții), 3.1.2.2, 5.2, 5.3, 6 și 9. PDF, accesat la 28.10.2026. Traducerile termenilor în limba română aparțin autorului studiului.

[5] Media Rating Council, comunicatul „MRC Publishes Final Out-of-Home Standards: Combined Phase 1 & 2”, New York, 4 decembrie 2025. PDF, accesat la 28.10.2026.

[6] Outdoor Advertising Association of America (OAAA), „Measurement, Standards, and the Current State of Proof of Play in DOOH”, 10 mai 2019, pagina OAAA, accesat la 28.10.2026. Pagina nu indică un autor; aceeași formulare apare și într-un text publicat de IAB UK. Sursă produsă de o asociație a industriei.

[7] World Out of Home Organization (WOO), Global OOH Audience Measurement Guidelines 2.0, 2026, pagina ghidurilor, accesat la 28.10.2026. A fost consultată doar pagina de prezentare; documentul integral este disponibil după înregistrare și nu a fost citit.

[8] OAAA, „New Release: Digital Out-of-Home Integration into OpenRTB”, 7 decembrie 2022, pagina OAAA, accesat la 28.10.2026. Specificația tehnică nu a fost consultată.

[9] IAB UK, „IAB Tech Lab integrates DOOH into OpenRTB”, 12 decembrie 2022, pagina articolului, accesat la 28.10.2026.

[10] Quividi, „Digital OOH Measurement Standards: Past, Present and Future”, 28 august 2019, pagina articolului, accesat la 28.10.2026. Sursă produsă de un furnizor de tehnologie de măsurare.

Bibliografie

IAB UK (2022). IAB Tech Lab integrates DOOH into OpenRTB. Articol de presă, 12 decembrie 2022.

Media Rating Council (2025). MRC Out-of-Home Measurement Standards, Phase 1 & 2 Combined, Final. Decembrie 2025.

Media Rating Council (2025). MRC Publishes Final Out-of-Home Standards: Combined Phase 1 & 2. Comunicat de presă, 4 decembrie 2025.

Outdoor Advertising Association of America (2019). Measurement, Standards, and the Current State of Proof of Play in DOOH. OAAA.

Outdoor Advertising Association of America (2022). New Release: Digital Out-of-Home Integration into OpenRTB. OAAA.

Quividi (2019). Digital OOH Measurement Standards: Past, Present and Future.

World Out of Home Organization (2026). Global OOH Audience Measurement Guidelines 2.0. WOO.

Yin, R. K. (2017). Case Study Research and Applications: Design and Methods (ed. a 6-a). SAGE Publications.