Masa ca loc de decizie: cum se planifică și se măsoară întâlnirile B2B într-un spațiu de patrimoniu

Rezumat

Studiul descrie metoda prin care se planifică, se desfășoară și se măsoară întâlnirile de afaceri business-to-business găzduite într-un spațiu de patrimoniu, Vila Tătărescu din București, operată sub numele EkoGroup Vila. Întrebarea de la care pornește este ce rol poate avea mediul fizic al unui spațiu istoric în relațiile de afaceri și cum poate fi măsurat acest rol fără a-i atribui cauzal contractele. Contextul internațional oferă un cadru conceptual despre influența mediului fizic, conceptul de economie a experienței, un experiment despre întâlnirile față în față și cele video și un raport de industrie cu limite importante. Nu a fost identificată literatură evaluată academic despre clădirile de patrimoniu ca spațiu de relații B2B. Metoda are șapte etape. Studiul nu raportează evenimente sau rezultate de client și propune un set de indicatori cu grup de comparație.

1. Întrebarea de cercetare și unitatea de analiză

În tradiția metodologică a studiului de caz formulată de Robert K. Yin, un studiu de caz își delimitează explicit întrebarea de cercetare și unitatea de analiză [1]. Întrebarea acestui studiu este următoarea: ce rol poate avea mediul fizic al unui spațiu istoric în relațiile de afaceri business-to-business și cum se poate măsura acest rol fără a-i atribui cauzal contractele care urmează unei întâlniri?

O cină sau o recepție într-o clădire veche poate lăsa participanților o impresie puternică, iar organizatorul poate fi tentat să lege orice contract semnat ulterior de seara respectivă. Studiul tratează această legătură ca ipoteză, nu ca fapt. Întâlnirea este un punct de contact într-o relație comercială care are și alte influențe: oferta, prețul, momentul, recomandările, istoricul dintre părți.

Unitatea de analiză este metoda de organizare a întâlnirilor B2B în vilă, în trei formate principale (ședința restrânsă de tip board, cina și recepția), nu un eveniment anume. Studiul este un studiu de metodă: descrie procedura recomandată de autor prin EKO GROUP [2], o raportează la cercetarea internațională disponibilă și propune un set de indicatori. Nu conține date despre clienți, evenimente desfășurate, rezultate măsurate sau prețuri. Verificarea surselor a fost făcută la 20 octombrie 2026.

EKO GROUP este grupul de companii din care fac parte, potrivit autorului, atât spațiul de evenimente, cât și platforma de publicații EkoPress.ro [2][3]. Spațiul este prezentat public pe ekogroup-vila.ro. Potrivit ekogroup-vila.ro, Vila Tătărescu se află pe Strada Polonă 19, în sectorul 1 al Bucureștiului, a primit autorizația de construire în 1935 și este fosta reședință a premierului Gheorghe Tătărescu [4]. Site-ul o prezintă ca monument istoric și ca parte a patrimoniului interbelic [4]. Studiul nu a găsit statutul vilei în Lista Monumentelor Istorice într-o sursă oficială accesată, astfel încât calificarea de „monument istoric” reprezintă doar afirmația site-ului și nu a fost verificată independent.

În aceeași clădire funcționează Art Deco Café, iar site-ul cafenelei afirmă că spațiul a fost redat publicului ca spațiu cultural în 2024 [5]. Potrivit ekogroup-vila.ro, vila găzduiește evenimente corporate, lansări de produs, expoziții private, recepții diplomatice, vernisaje, concerte de cameră, filmări, cine private și team-building [6]. Serviciul de organizare a evenimentelor este descris și pe pagina dedicată de pe ekogroup.ro [7]. Toate aceste informații sunt autodeclarate de companie.

Termenul întâlnire B2B desemnează în acest studiu o reuniune la care o companie gazdă invită reprezentanți ai altor companii, clienți existenți sau potențiali ori parteneri, cu un obiectiv comercial sau de relație stabilit dinainte. Evenimentele private, culturale sau de consum găzduite în vilă nu fac obiectul studiului.

2. Contextul internațional

Foto: Rene Terp / Pexels

2.1. Mediul fizic ca variabilă de marketing

Punctul de plecare teoretic este articolul publicat în 1992 de Mary Jo Bitner în Journal of Marketing, care a introdus termenul servicescape, adică mediul fizic construit în care are loc un serviciu [8]. Potrivit rezumatului oficial, articolul prezintă o tipologie a organizațiilor de servicii și un cadru conceptual despre impactul mediului fizic asupra comportamentului clienților și al angajaților [8]. Autoarea arată că mediul fizic poate sprijini atât obiective organizaționale, cât și obiective de marketing [8]. Cadrul este propus ca bază pentru formularea de propoziții de cercetare, adică de ipoteze care urmează să fie testate [8].

Articolul este un cadru conceptual, nu un studiu empiric cu rezultate măsurate. Pentru metodă, el aduce două idei. Prima este că spațiul acționează simultan asupra invitaților și asupra echipei gazdă, deci pregătirea echipei face parte din proiectarea întâlnirii. A doua este că efectul mediului fizic trebuie formulat ca ipoteză și verificat, nu presupus. Rezumatul a fost citit prin Crossref, deoarece pagina editurii a refuzat accesul automat.

2.2. Experiența ca ofertă economică

În 1998, B. Joseph Pine II și James H. Gilmore au publicat în Harvard Business Review articolul „Welcome to the Experience Economy”, care a propus conceptul de economie a experienței [9]. În formularea lor, experiența este o ofertă economică distinctă de bunuri și de servicii [9]. Studiul folosește conceptul doar ca referință, fără cifre, deoarece textul integral nu a fost consultat.

Pentru o întâlnire B2B, conceptul ajută la separarea a două lucruri: serviciul propriu-zis (sala, mâncarea, logistica) și experiența pe care o trăiește invitatul. Metoda descrisă în secțiunea 3 tratează experiența ca mijloc pentru obiectivul comercial al întâlnirii, nu ca scop în sine.

2.3. Întâlnirea față în față și cea video

Experimentul lui Melanie S. Brucks și Jonathan Levav, publicat în 2022 în Nature, a comparat grupurile care lucrează față în față cu cele care lucrează prin videoconferință [10]. Potrivit rezumatului, studiul a combinat un experiment de laborator cu un experiment de teren desfășurat în cinci țări din Europa, Orientul Mijlociu și Asia de Sud [10]. Videoconferința a inhibat generarea de idei creative [10]. La etapa de selectare a ideii care urmează să fie aplicată, autorii nu au găsit dovezi că grupurile care comunică video ar fi mai puțin eficiente, ba chiar au raportat dovezi preliminare că ar putea fi mai eficiente [10]. Mecanismul propus este că ecranul îngustează focalizarea cognitivă, ceea ce autorii au susținut prin măsurători ale privirii, teste de memorie și analiză semantică [10].

Rezultatul este relevant pentru titlul acestui studiu și îl temperează. Întâlnirea fizică pare să favorizeze explorarea, generarea de opțiuni; nu există în acest experiment dovezi că ar îmbunătăți decizia propriu-zisă. Prin urmare, metoda recomandă ca întâlnirile în vilă să fie folosite cu precădere pentru conversațiile exploratorii (identificarea nevoilor, opțiuni de colaborare, cunoașterea interlocutorilor), iar decizia formală să fie urmărită prin pașii de după întâlnire. Experimentul nu privește relațiile comerciale B2B și nici spațiile istorice.

2.4. Ce spun rapoartele de industrie despre evenimente

Rapoartele de industrie sunt frecvent invocate pentru a susține eficiența evenimentelor. Un exemplu este studiul EventTrack 2018, realizat de agenția Mosaic și publicația Event Marketer [11]. Potrivit rezumatului executiv, 85% dintre consumatorii chestionați au declarat că este probabil să cumpere după ce au participat la evenimente și experiențe, iar 91% au declarat sentimente mai pozitive față de branduri după participare [11].

Limitele sunt semnificative pentru tema de față. Respondenții au fost consumatori, jumătate din Statele Unite și jumătate din Canada, cu vârste între 18 și 54 de ani [11]. Evenimentele la care participaseră au fost în primul rând evenimente în magazin (59%), concerte (37%) și evenimente sportive (34%), iar evenimentele corporate, întâlnirile și conferințele au reprezentat doar 13% [11]. Cifrele măsoară intenția declarată, nu cumpărarea efectivă, provin dintr-un raport de industrie și nu au trecut printr-o evaluare academică. Studiul de față le citează ca exemplu al tipului de dovadă care nu se transferă la întâlnirile B2B și ca argument pentru măsurarea comportamentului efectiv în locul intenției declarate.

2.5. Patrimoniul ca resursă

La nivel european, proiectul Cultural Heritage Counts for Europe, coordonat de Europa Nostra cu sprijinul programului Cultura al Uniunii Europene între iulie 2013 și iunie 2015, a produs un raport de aproape 300 de pagini [12]. Potrivit paginii oficiale, raportul arată beneficiile multiple ale patrimoniului pentru economia, societatea, cultura și mediul Europei și formulează recomandări de politică [12]. Studiul nu preia alte constatări din raport, al cărui text integral nu a fost consultat.

Sursa susține ideea generală că patrimoniul are valoare economică și socială, nu efectul folosirii unei clădiri istorice pentru întâlniri de afaceri.

2.6. Lacuna de cercetare

Nu a fost identificată literatură evaluată academic care să trateze specific clădirile de patrimoniu ca spațiu pentru relații B2B. Sursele de mai sus susțin mecanisme generale: mediul fizic influențează clienții și angajații [8], experiența poate fi o ofertă distinctă [9], întâlnirea față în față diferă de cea video în generarea de idei [10]. Niciuna nu măsoară efectul unui spațiu istoric asupra relațiilor comerciale dintre companii. Indicatorii din secțiunea 4 urmăresc ca fiecare organizator să își producă propriile date, cu un grup de comparație.

3. Metoda EKO pas cu pas

Foto: Furkanfdemir / Pexels

Metoda reflectă practica recomandată de autor pentru întâlnirile B2B găzduite în vilă [2]. Etapele sunt descrise ca procedură, nu ca rezultate. Ordinea lor contează: formatul, lista de invitați și scenariul decurg din obiectiv, iar indicatorii din secțiunea 4 se fixează înainte de trimiterea invitațiilor.

3.1. Obiectivul întâlnirii

Prima etapă stabilește, în scris, ce trebuie să se întâmple după întâlnire. Un obiectiv formulat ca „o seară reușită” nu poate fi măsurat. Metoda cere un obiectiv comercial sau de relație exprimat în comportamente observabile, de exemplu: un număr de întâlniri ulterioare programate cu decidenți, prezentarea unei oferte noi unui grup de clienți existenți sau deschiderea unei conversații cu un partener potențial.

Fișa obiectivului conține:

• Obiectivul principal și, cel mult, două obiective secundare.
• Publicul vizat: clienți existenți, clienți potențiali, parteneri sau un amestec declarat.
• Pasul următor dorit pentru fiecare categorie de invitați: o întâlnire, o demonstrație, o ofertă, o recomandare.
• Indicatorii din secțiunea 4 care vor fi raportați, cu ținta și perioada de urmărire.

Ținând cont de rezultatul lui Brucks și Levav [10], obiectivul unei întâlniri în vilă este formulat de preferință ca explorare (înțelegerea nevoilor, generarea de opțiuni), nu ca obținerea unei decizii pe loc.

3.2. Alegerea formatului după capacități

Formatul se alege după obiectiv și după numărul de invitați, nu după disponibilitatea sălii. Potrivit ekogroup-vila.ro, capacitățile declarate ale vilei sunt următoarele [4]:

• 10-20 de persoane în format board sau VIP, în sălile de meeting;
• 40 de invitați în format teatru sau conferință;
• 80 de invitați la masă;
• 100 de invitați la cocktail în saloane;
• 150 de invitați la cocktail în curtea de 800 de metri pătrați.

Același site menționează un parter accesibil și rampe mobile disponibile la cerere [4]. Cifrele sunt autodeclarate și reprezintă limite, nu ținte.

Metoda asociază formatele cu obiectivele astfel:

• Ședința de tip board (10-20 de persoane). Potrivită pentru o discuție structurată cu decidenți, pe o temă precisă: un parteneriat, un proiect comun, o problemă a industriei. Fiecare participant are loc și timp de vorbire.
• Cina (până la capacitatea declarată la masă). Potrivită pentru construirea relației și pentru conversații în grupuri mici. Așezarea la mese de șase-opt persoane permite conversații reale; o masă lungă unică favorizează doar dialogul cu vecinii.
• Recepția sau cocktailul. Potrivită pentru lansări, prezentări către un public mai larg și extinderea rețelei. Conversațiile sunt scurte, deci obiectivul realist este identificarea persoanelor cu care se programează o discuție ulterioară.
• Conferința (format teatru). Potrivită pentru transmiterea unui conținut unui grup, de regulă urmată de o recepție în care au loc conversațiile.

3.3. Lista de invitați

Lista se construiește pornind de la obiectiv, nu de la agenda de contacte. Metoda recomandă:

• Criterii scrise de selecție: funcția, rolul în decizie, industria, relația existentă cu gazda.
• Un raport declarat între categorii, de exemplu clienți existenți și clienți potențiali, pentru ca clienții existenți să poată vorbi despre colaborare din experiența proprie.
• O gazdă internă responsabilă pentru fiecare invitat, care trimite invitația personalizată, confirmă participarea și preia follow-up-ul.
• O listă de comparație: persoane care corespund acelorași criterii, dar nu sunt invitate la această întâlnire sau sunt abordate printr-un alt canal. Lista servește indicatorilor din secțiunea 4.4 și se stabilește înainte de trimiterea invitațiilor.

Numărul de invitați ține seama de diferența dintre confirmări și prezență. Rata de participare se măsoară la fiecare întâlnire, astfel încât estimarea pentru următoarea să se bazeze pe date proprii, nu pe presupuneri.

3.4. Scenariul conversației

Scenariul nu este un discurs de vânzare. Este planul care asigură că întâlnirea servește obiectivul fără ca invitații să se simtă supuși unei prezentări comerciale. Metoda cere:

• O temă de conversație relevantă pentru invitați, nu pentru gazdă: o schimbare de reglementare, o tendință a industriei, o problemă comună.
• Momente fixate în program: primirea, o scurtă introducere a gazdei, eventual o intervenție a unui invitat sau a unui expert, conversația liberă, încheierea.
• Întrebări pregătite de fiecare gazdă internă pentru invitații săi, care urmăresc nevoile, prioritățile și orizontul de timp ale interlocutorului.
• Așezarea planificată la cină sau la board, astfel încât fiecare invitat să stea lângă o persoană cu care are un interes comun.

Spațiul poate oferi subiecte de conversație, de exemplu istoria clădirii, dar metoda recomandă ca acestea să rămână context. Afirmațiile despre clădire se fac cu formularea sursei, de exemplu „potrivit prezentării vilei”, deoarece nu toate au fost verificate independent.

3.5. Ospitalitatea și spațiul

Ospitalitatea este partea vizibilă a metodei și cea mai ușor de supraevaluat. Bitner notează că mediul fizic acționează și asupra angajaților [8]; de aceea, echipa gazdă cunoaște spațiul, programul și invitații înainte de începerea întâlnirii.

Elementele recomandate sunt:

• Adecvarea meniului și a serviciului la format: servire la masă pentru cină și board, servire în picioare pentru recepție, cu timpi care nu întrerup conversațiile.
• Accesibilitatea: verificarea nevoilor invitaților la confirmare și pregătirea rampelor mobile declarate pe site, unde este cazul [4].
• Decorul folosit ca atare: potrivit ekogroup-vila.ro, spațiul include o selecție curatoriată din colecția Galeriilor de Artă Rădulescu [4]. Afirmația nu a fost verificată extern; metoda recomandă ca decorul să nu fie transformat în subiect de prezentare comercială.
• Spațiile alăturate: faptul că Art Deco Café funcționează în aceeași clădire [5] se ia în calcul la stabilirea programului și a circulației invitaților.
• Confidențialitatea: la întâlnirile de tip board, sala se rezervă exclusiv, iar fotografierea și înregistrarea se fac doar cu acordul participanților.

3.6. Documentarea

Documentarea transformă impresiile serii în date care pot fi urmărite. Metoda cere ca fiecare gazdă internă să noteze, în cel mult 24 de ore de la întâlnire, pentru fiecare invitat:

• dacă a fost prezent;
• subiectele discutate și nevoile exprimate;
• pasul următor convenit, cu dată, dacă a existat;
• persoane noi întâlnite, care nu erau pe listă.

Notele se introduc în sistemul de gestiune a relațiilor cu clienții (CRM) al gazdei, cu o etichetă comună pentru întâlnire, astfel încât activitatea ulterioară a fiecărui invitat să poată fi legată de ea.

3.7. Follow-up-ul

Follow-up-ul este etapa care leagă întâlnirea de relația comercială. Metoda recomandă:

• Un mesaj personal de mulțumire din partea gazdei interne, în primele zile, care reia un subiect concret din conversație.
• Propunerea pasului următor convenit, cu o dată, pentru invitații care au exprimat o nevoie.
• Un material util, de exemplu un rezumat al temei discutate, pentru toți participanții, fără ofertă atașată.
• Un contact separat cu cei care au confirmat și nu au venit, ca să se afle motivul și să se propună o altă formă de întâlnire.

Fereastra de măsurare se închide la 90 de zile, când se calculează indicatorii din secțiunea 4.

4. Indicatori recomandați și măsurare

Indicatorii se fixează în fișa obiectivului, înainte de trimiterea invitațiilor. Raportul final prezintă pentru fiecare numărătorul, numitorul și perioada, nu doar procentul, inclusiv valorile nefavorabile.

4.1. Indicatori de participare

• Rata de confirmare: invitați care au confirmat, raportat la invitații contactați.
• Rata de participare: invitați prezenți, raportat la cei care au confirmat.
• Acoperirea publicului vizat: invitați prezenți care îndeplinesc criteriile de selecție din etapa 3.3 (de exemplu, rol în decizie), raportat la totalul celor prezenți.

Acești indicatori descriu calitatea organizării și a listei, nu efectul comercial.

4.2. Indicatori de relație

• Întâlniri ulterioare programate în 30 de zile: participanți cu care s-a programat o întâlnire de lucru în 30 de zile de la eveniment, raportat la participanții din publicul vizat.
• Întâlniri ulterioare ținute în 90 de zile: aceeași măsură, pentru întâlnirile efectiv desfășurate.
• Pași următori respectați: pași conveniți la întâlnire și realizați la data stabilită, raportat la totalul pașilor conveniți.
• Opinia participanților: un chestionar scurt, trimis la câteva zile după întâlnire, despre utilitatea temei și a conversațiilor. Răspunsurile descriu percepția declarată, cu aceeași limită ca cifrele din secțiunea 2.4.

4.3. Indicatori comerciali

• Oportunități deschise în CRM în 90 de zile: oportunități noi înregistrate pentru companiile participanților, raportat la numărul companiilor participante.
• Oferte trimise în aceeași perioadă.
• Durata ciclului de vânzare: intervalul de la primul contact la decizie, pentru oportunitățile companiilor participante, comparat cu grupul de comparație din secțiunea 4.4.

Valoarea oportunităților se poate raporta intern, dar nu se prezintă ca venit generat de întâlnire.

4.4. Grupul de comparație

Pentru a separa efectul întâlnirii de evoluția normală a relațiilor comerciale, metoda recomandă una dintre următoarele variante, de la cea mai solidă la cea mai slabă:

• Împărțirea aleatorie a listei eligibile. Persoanele care corespund criteriilor se împart aleatoriu în două grupuri: unul primește invitația în vilă, celălalt este abordat prin canalul obișnuit (întâlnire la birou, apel video), de aceeași echipă, în aceeași perioadă.
• Comparația între formate. Aceeași temă și același tip de public, o dată într-o întâlnire în vilă și o dată într-o întâlnire la sediu sau online. Diferențele de moment și de public limitează comparabilitatea.
• O perioadă de referință. Aceiași indicatori, pentru conturi comparabile, într-o perioadă anterioară fără întâlniri în vilă. Varianta este cea mai slabă, deoarece contextul pieței se schimbă.

Fără una dintre aceste referințe, rezultatele descriu ce s-a întâmplat după întâlnire, dar nu pot susține că întâlnirea sau spațiul au produs efectul. Chiar și cu grup de comparație, varianta aleatorie măsoară efectul întregului pachet (invitația, formatul, ospitalitatea, conversația), nu efectul separat al clădirii istorice. Pentru a izola spațiul ar fi necesară compararea aceluiași format, cu același scenariu, într-un spațiu fără caracter istoric.

4.5. Atribuirea prudentă

Metoda folosește trei reguli de atribuire:

• „Influențat”, nu „generat”. O oportunitate a unei companii participante este raportată ca oportunitate influențată de întâlnire, nu ca oportunitate generată de ea.
• Toate punctele de contact. Pentru fiecare oportunitate se înregistrează și celelalte contacte din aceeași perioadă (oferte, apeluri, recomandări, alte campanii), pentru ca întâlnirea să apară ca unul dintre factori.
• Fără extrapolare. Rezultatele unei întâlniri nu se generalizează la alte formate, alte publicuri sau alte spații.

4.6. Raportarea

Raportul final include obiectivul fixat, indicatorii cu numărător, numitor și perioadă, rezultatul grupului de comparație, valorile nefavorabile și o secțiune separată de interpretare. Raportul nu prezintă contractele semnate ca efect al spațiului.

5. Limitele studiului

Studiul are limite care trebuie spuse deschis.

Lipsa datelor de client. Studiul descrie o metodă și nu demonstrează un efect. Nu conține date măsurate din întâlniri reale, deci nu poate susține că metoda produce un anumit număr de întâlniri ulterioare, oportunități sau contracte.

Lacuna de cercetare. Nu a fost identificată literatură evaluată academic despre clădirile de patrimoniu ca spațiu de relații B2B. Cadrul lui Bitner este conceptual [8], conceptul lui Pine și Gilmore este folosit doar ca referință [9], iar raportul CHCfE privește beneficiile generale ale patrimoniului [12].

Transferul rezultatelor. Experimentul lui Brucks și Levav privește generarea și selectarea ideilor în grupuri, nu relațiile comerciale și nici spațiile istorice [10]. Raportul EventTrack privește consumatori din Statele Unite și Canada, măsoară intenția declarată și include puține evenimente corporate [11]. Sursele sunt folosite pentru mecanisme și ipoteze de lucru, nu pentru a estima efecte.

Natura surselor. Pentru Bitner s-a folosit rezumatul oficial, citit prin Crossref; pentru Pine și Gilmore și pentru raportul CHCfE nu a fost consultat textul integral; EventTrack este un raport de industrie, nu o publicație evaluată academic.

Statutul clădirii. Calificarea vilei drept monument istoric provine exclusiv de pe ekogroup-vila.ro și nu a fost confirmată într-o sursă oficială accesată pentru acest studiu.

Separarea efectului spațiului. Chiar și cu grup de comparație, efectul clădirii istorice nu poate fi separat de efectul formatului, al ospitalității și al conversației decât printr-o comparație cu același format într-un alt spațiu.

Datele autodeclarate. Informațiile despre vilă (istoric, capacități, accesibilitate, decor), despre Art Deco Café și despre EKO GROUP nu au fost auditate independent. Afirmațiile comerciale neverificabile au fost omise intenționat.

6. Declarație de interese

Autorul acestui studiu, Eduard Petrescu, este fondatorul EKO GROUP, grup din care fac parte spațiul de evenimente EkoGroup Vila descris în acest studiu și platforma de publicații EkoPress.ro. Autorul are, prin urmare, un interes comercial direct în percepția publică a acestui spațiu și a serviciilor de organizare a evenimentelor. Studiul a fost redactat ca descriere de metodă, cu surse citate, informații autodeclarate marcate ca atare și limite declarate, pentru ca cititorul să poată verifica fiecare afirmație. Studiul este autopublicat și nu a trecut printr-o evaluare academică independentă.

Note

[1] Yin, R. K., Case Study Research and Applications: Design and Methods, ed. a 6-a, SAGE Publications, 2018. Pagina editurii, accesat la 20.10.2026.

[2] Descrierea practicii de lucru și apartenența spațiului de evenimente și a EkoPress.ro la grup: informații furnizate de autor, fără metodologie publicată; reprezintă poziția autorului, nu o sursă independentă. EKO GROUP, accesat la 20.10.2026. Profilul autorului, pentru identificare: Eduard Petrescu pe comunitatea-expertilor.ro, accesat la 20.10.2026.

[3] EkoPress.ro, accesat la 20.10.2026. Informații autodeclarate de companie.

[4] EkoGroup Vila, pagina principală, accesat la 20.10.2026: adresa, anul autorizației de construire (1935), mențiunea fostei reședințe a lui Gheorghe Tătărescu, prezentarea ca „monument istoric · patrimoniu interbelic”, capacitățile, accesibilitatea și decorul. Informații autodeclarate de companie, neverificate independent; statutul de monument istoric nu a fost găsit într-o sursă oficială accesată.

[5] Art Deco Café, accesat la 20.10.2026. Informații autodeclarate de companie.

[6] EkoGroup Vila, pagina „Evenimente”, accesat la 20.10.2026. Informații autodeclarate de companie.

[7] EKO GROUP, pagina serviciului de organizare de evenimente în București, accesat la 20.10.2026. Informații autodeclarate de companie; nu au fost preluate cifre sau prețuri.

[8] Bitner, M. J., „Servicescapes: The Impact of Physical Surroundings on Customers and Employees”, Journal of Marketing, 56(2), 1992, pp. 57-71, doi:10.1177/002224299205600205. Pagina editurii refuză accesul automat; rezumatul oficial a fost citit prin Crossref, accesat la 20.10.2026.

[9] Pine, B. J. II și Gilmore, J. H., „Welcome to the Experience Economy”, Harvard Business Review, iulie-august 1998, HBR, accesat la 20.10.2026. Articol cu acces restricționat; folosit doar ca referință de concept, fără cifre.

[10] Brucks, M. S. și Levav, J., „Virtual communication curbs creative idea generation”, Nature, 605, 2022, pp. 108-112, Nature, accesat la 20.10.2026. Constatări preluate din rezumatul autorilor.

[11] Mosaic și Event Marketer, EventTrack 2018: The Event & Experiential Marketing Industry Forecast & Best Practices Study, 2018, PDF, p. 4 (rezumatul executiv) și pp. 35-36 (metodologia), accesat la 20.10.2026. Raport de industrie, neevaluat academic; respondenți consumatori din Statele Unite și Canada.

[12] CHCfE Consortium, Cultural Heritage Counts for Europe, 2015, coordonat de Europa Nostra, pagina oficială, accesat la 20.10.2026. Preluată doar descrierea de pe pagina oficială; textul integral al raportului nu a fost consultat.

Bibliografie

Bitner, M. J. (1992). Servicescapes: The Impact of Physical Surroundings on Customers and Employees. Journal of Marketing, 56(2), 57-71. doi:10.1177/002224299205600205

Brucks, M. S. și Levav, J. (2022). Virtual communication curbs creative idea generation. Nature, 605, 108-112. doi:10.1038/s41586-022-04643-y

CHCfE Consortium (2015). Cultural Heritage Counts for Europe. Europa Nostra.

Mosaic și Event Marketer (2018). EventTrack 2018: The Event & Experiential Marketing Industry Forecast & Best Practices Study.

Pine, B. J. II și Gilmore, J. H. (1998). Welcome to the Experience Economy. Harvard Business Review, iulie-august 1998.

Yin, R. K. (2018). Case Study Research and Applications: Design and Methods (ed. a 6-a). SAGE Publications.